Babaul numarul I: extrasul de cont

Nu stiu cum e pentru voi, dar pentru mine cel mai mare film de groaza din viata mea e verificarea contului.

 Inainte aveam un extras pe hartie insa era foarte dureroasa ziua cand ajungea la mine acasa, ma-mbracam in negru si tineam post…asa ca am schimbat cu varianta virtuala. Acum nu le mai vad decat daca am chef, ce, ma domina ele pe mine ?

Deja cand incep sa introduc codurile de acces si stiu ca urmeaza sa vad "intristarea" ma ia cu frisoane de frica.

Stiu ca mesajul subliminal pe care incearca banca sa mi-l transmita este « Inceteaza sa-ti mai tratezi cartea bancara ca pe ultima curva de pe centura… » 

Are dreptate…eu cand platesc cu cardul parca nu platesc din banii mei : « poftiti cardul » e expresia mea preferata ever. 

Nici facutul de CEC-uri nu ma deranjeaza, ador sa-mi pun semnatura sub o suma de euro, ma simt importanta.

Cu mult mai putin importanta decat cand verific contul, rolul bancii e sa te umileasca.

Asadar citesc bilantul dezmatului din luna respectiva, a pacatelor trupesti din lumea asta. Pentru mine asta e purgatoriul.

Primul rand imi reproseaza minunatii pantofi Luciano Padovan, pe care i-am luat pentru Craciun, o nebunie !! Dar extrasul imi urla: “Serios, chiar aveai nevoie de pantofi AURII?! Pe care o sa-i pui de doua ori in an ?! Ce credeai, ca te felicita Mosul pentru bunul gust ? »….

Urmatorul rand imi aminteste despre cina cu o prietena cand am vrut sa ne « rasfatam »…50 de € mai tarziu eram lungita pe canapea si ma trageam pe maini de la ceafa de porc…dar orisicat, era o ambianta foarte draguta la restaurant, aveau si lumanarele pe masa…iar extrasul de cont racneste « iti promit ca o sa ai o lumanare identica la cap daca o tii tot asa cu cheltuielile !! »

A treia nebunie este abonamentul la sport, si nu e decat prima luna debitata, 120 de €, urmeaza inca 10 luni tot asa (dar contul nu stie inca !) insa incearca sa-mi spuna oricum : « Te crezi femeie fatala, nu ? Sa dea dracu sa spui ca nu te duci ca e frig afara si stai sa bei ciocolata fierbinte la cald ! Patratele sa vad la tine pe abdomen si repede !! »… « si, speaking of which, mai subtireanu ca prajiturelele, ca am vazut in factura de supermarket, 80% din cumparaturi erau dulciuri !! Incerci sa bati vreun record sau ceva?”…

Si continua tot asa, cu esarfa cumparata logodnicului, ca nu domnule, nu putea sa se invaluiasca si el in acrilic ca tot omul, noooo, lui ii trebuie casmir ca e moale !!

Apoi ziua mamei, careia i-am adaugat la colectia de 185 de parfumuri inca un parfum ca restul « erau cam pe terminate »…(asa zice maman cand mai are sticla 3/4 de parfum)

Si cand zic ca rasuflu, apare randul cel mai infiorator, - 1400 de euro ! Inamicul numarul unul al extrasului de cont, CONCEDIUL !!!  Si contul parca-ti zice « Cu lipsa de respect tipica tinerei generatii, ai crezut ca ochiul meu ager nu ajunge pana la Oceanul Indian ? Nu spun decat atat : hotel la malul marii, cocktailuri seara de seara, domnisoara se crede printesa…chiar credeai ca vei trece neobservata ? »

Cand crezi ca s-a terminat cu suferinta si ca extrasul a incheiat cu biciuitul sufletului tau sensibil (la frumos !) apare ultimul rand, despre care uitasesi complet, donatia pentru asociatia aia obscura pentru copiii orbi. Asociatie pe care n-ai de unde s-o iei dar care iti ridica o suma fixa in fiecare luna, ca deh, copiii nu vad mai bine !

Si contul care-ti urla : « Ti-e clar sper ca nici un cent nu a ajuns la bastoane si ochelari si banii tai au subventionat petrecerea de Craciun ai Mafiei ! Poate te invita, sa-ti pui pantofii aurii !!! Nenorocito care cheltui fara limite !!!... »

Nu mai zic nimic de cei 800 de euro care se duc in chirie, si suta care se duce la incalzire (si contul care te trage de urechi « pune dreacu un pulover mai gros pe spinare !!! ») plus Internetul « ca nuuu, tu trebuie sa fii conectat la tehnologie, extraordinar !!! »…

Inchid asadar usurel contul, imi promit sa nu mai cheltui nimic, sa tin post vreo 3 saptamani si mai ales sa nu-mi mai verific « rasfaturile » pentru urmatoarele 3 luni. Ce, ma face el pe mine ?!