Jocuri sau ciocolata?

Nu stiu daca stiti dar la Paris sunt tot felul de saloane. Ca si la Bucuresti imi imaginez.

Ei bine, weekendul trecut erau doua astfel de saloane : Salonul Jocurilor si Salonul Ciocolatei. Ghiciti la care vroiam sa merg eu si la care vroia sa mearga strutzosenia.

Amandoua erau in acelasi perimetru, nu trebuia decat sa alegem intre cozile enorme.

Ajungem noi, puhoi de lume, plin de copii la amandoua cozile.

Incepem sa ne certam la care salon mergem, dam cu banul, doua din trei, 5 din 10, cunoasteti povestea…

Cum cel mai destept cedeaza, ne-am dus la Salonul Jocurilor. Eu imbracata ca o paparuda, deloc potrivita cu ocazia, cu o rochie scurta culoarea ciocolatei ( ca sa pot pune pe mine ciocolata si sa raman la fel de lady) si cizme. Si cu o desaga enorma pe umeri, goala, pe care speram sa o pot umple cu esantioane de ciocolata.

La Salonul Jocurilor (Paris Games Week se cheama pe numele lui adevarat), media de varsta era de 15 ani. Si asta pentru ca o urcam noi, ca ar fi fost de 12…

Cred ca erau cam un catralion de cosuri pe metru patrat. Ai fi putut praji un ou in atmosfera, atata grasime dermica adolescentina era acolo.

Altfel, tot felul de personaje si monstrii din diverse jocuri, cu care te puteai trage in poza.

Inainte sa intram, ma instruieste strutztul : « Fii atenta, se vor da goodies. Da, nu ma mir ca nu stii ce-s alea…pffff, diverse chestii promotionale.  La ORICE ti s-ar oferi, spui DA. Deci orice cacat, chiar ca ti se pare un cacat, iei. Ne-am inteles ? ». Bine, ok, de ce nu ? Tot aveam ditamai geanta.

Avansam noi, intram si-ntr-o naveta spatiala in care se simula un joc, m-a luat ameteala de tot dar n-am zis nimic ca as fi parut o baba, basca ca  toti pustii de pe langa mine urlau cu voci pitigaiate « C’est trop cool !!! »...

Dupa multe poze cu diverse animale, si priviri admirative ale adolescentilor inspre strutzul ca reusise sa-si aduca gagica la o astfel de manifestatie, am vrut sa ma asez.

Nu aveai unde sa stai, decat JOS. Adica pe jos. Uite-ma si pe mine cu rochia scurta (dama bine, nooaaa) cum m-am varsat pe mocheta de la Paris Games Week. 

Dupa asta am gasit niste locuri la un fel de cinema unde se razboiau unii la Star Craft 2. Si ieseau de-acolo tot felul de gandaci si chestii verzi degustatoare si toti pustii tipau ca la meci « Haide, acum, acum !!! »…iar strutztul incerca sa-mi explice care-i care si ce inteligent e jocul, mai ceva ca sah-ul. Dupa asta i-am propus sa ii rezum ce intelesesem, ca sa ne distram. Ce  pricepusem eu era un fel de « foaie verde plop, curge apa-n beci ». 

Bun, avansam, mergem inspre site-ul League of Legends, ultimul joc pentru care a facut o pasiune jumatatea mea. Care are 30 de ani si se insoara curand. In caz ca nu reisea clar din context...

Deci ajungem acolo, un domn respectabil deghizat intr-o omida enorma ne abordeaza, aruncandu-si intai privirea asupra picioarelor mele. Apoi, cu doua cartonase colorate in mana, ma intreaba dubitativ : « Te joci la Legue of Legends ? » iar eu raspund din reflex : « Nu ». Dupa care ma uit la strutztul, caruia omida tocmai ii oferea un cartonas. Strutztul avea o privirea neagra si-si dadea ochii peste cap. Uitasem sa zic « Da » la tot. Asa ca i-am urlat omidei ca da, desigur ca ma joc, si i-am smuls si al doilea cartonas din gheara pe aceasta cale.

Dupa ce am plecat, am avut parte de toate insultele din partea strutztului: ca am o memorie de peste auriu, ca atat aveam de retinut sa zic « da » la tot si nici de aia nu-s in stare, ca daca venea cu bunica-sa sau cu bichonul familiei tot rezultatul ala era, etc.

In final ne-am carat de-acolo, morti de oboseala si de foame, cu doua cartonase amarate (era sa fie numai unul!), fara ciocolata insa cu promisiunea ferma ca a fost ultima data cand am mai facut dovezi de dragoste care includ oameni dezghizati in omizi si adolescenti!

Ce sa zic, avem o viata glamour!...