Lucrari de casa noua

N-am mai apucat sa scriu de ceva vreme, suntem foarte stresati, ne mutam, ne certam, suntem ocupati, ce mai. Era sa si divortam desi nici nu ne-am luat inca.

Sa va spun cu mutatul. Facem lucrari in casa, asa ca au venit niste muncitori romani sa ne ajute, ca muncitorii francezi (daca exista, cred ca muncitorii "francezi" sunt ori arabi ori portughezi), ne luau prea multi bani (1000 de euro numai sa se uite ce-ai nevoie).

Este folcloric de cand au venit muncitorii. Nu ne intelegem defel, am tradus de m-a luat gaia, si trebuie sa caut traducerea la orice chestie mica (gen amorsa, saiba, gled, etc.). Si unele nici nu exista mot-à-mot, trebuie sa aflu tot procedeul inainte sa stiu ce vrea sa faca cu lucrul repectiv. Data viitoare cand ne facem casa cred ca voi stii sa-mi pun singura faianta.

Cu alesul faiantei si gresiei am zis ca imi omor jumatatea si pe mine cu el.

Strutztul este un nehotarit cum n-ati intalnit. Ascendent balanta, ca mine. Singurul lucru la care cadeam de acord era ora mesei, acolo n-am avut probleme.

In plus, domnul strutz vrea sa stie exact care este procedeul prin care ceva functioneaza, de exemplu cum ne va tine estrada ? (noi avem vreo 80 de kile impreuna dar orisicat), iar explicatia fizica a lui domnu’ Fane (seful de santier) : « Lasa c-o sa tina ! » nu l-a prea convins. Asa ca a trebuit sa sune mama din Romania sa-l intrebe si sa aflam cum. Desi nici asa nu e strutztul prea convins.

Alegerea faiantei ne-a terminat de nervi. Jumatatea mea vrea ceva grandios, marmura. Iar noi avem vreo doi metri de baie, deci marmura aia cred ca intai va fi sparta pâzderii inainte de a fi etalata pe cei doi metri.

Ce aventura a fost pana s-o avem !! Ne-am dus la Leroy Merlin, un fel de Bricostore autohton, si dupa zeci de ore de ezitari ne-am hotarit la un model. Domnul de la raionul de gresie si faianta (care e consilier la 30 de persoane, deci daca-l prindeai liber te considerai mai norocos decat daca castigai la Loto !) ne-a zis ca e f frumoasa, s-o luam. Pana ne-am mai coit un pic, ne-a suflat-o altul de sub nas.

Booon, ne-am hotarit sa mergem la alt magazin din aceeasi retea.

Insa ne hotariseram la gresie totusi (ca aia de n-o mai avea era faianta) dar strutztul mi-a zis ca o va lua din celalalt magazin. Ca a retinut exact culoarea chiar daca n-are referinta (cu memoria lui de elefant in durere). Bine. Ne-am dus la celalalt magazine, la ora 17h, ca am petrecut ziua certandu-ne pe modele, nu mai avea nici acolo faimoasa marmura, iar strutztul nu stia referinta de la gresie (surprinzator!).

Asa ca am luat un cu totul alt model de marmura de pereti si ne-am intors la primul magazin ca stia locul exact unde se gasea gresia (ca cu referinta am lamurit-o, n-avea cum sa-si aminteasca de ceva ce n-a stiut niciodata). Am luat tot cu o jumate de ora inainte de inchidere. Si desigur am uitat de mai toate din produsele cerute de muncitori. Dar ne stiu toti vanzatorii, cred ca ne vor propune jumate de norma la cat ne-au vazut pe-acolo, am facut inchiderea si deschiderea.

Si iata-ne cu faianta (alt model decat ce vroiam) si cu gresia pe care puteam s-o luam din primul magazin (dar nu, noi vroiam sa fim siguri ca e aceeasi si-n al doilea magazin!!). Insa e buna pentru ca are o culoare pe care nu s-ar vedea petele de sange de cand ii voi sparge strutztului capul pe ea daca mai face figuri din astea.

Balconul este din lemn iar lemnul putrezit, deci trebuie tot refacut. Insa strutzalaul vrea sa pastreze modelul original care are niste incrustatii, si cum facem fara incrustatii, ca nu se va mai vedea frumos de sub Turnul Eiffel ? In final il va aranja domnu’ Fane, norocul nostru !

A condus domnu’ Fane si dubita cu materiale, pe doua benzi, cred ca a fost placerea lui sa zica ca le arata la francezi stilul romanesc.

A, si cand sa incarcam the dubita, erau niste bucati de lemne care depaseau, asa ca a scos domnu’ Fane fierastraul (din buzunarul de la pept) si le-a taiat cam in doua secunde pe genunchi, dupa care a trantit usa la dubita sub ochii nostri socati (de asa talent!) si in fata paznicului negru care  pazea usa (ea alba, usa). De altfel negrul cand l-a vazut pe domnu' Fane cum manuia fierastraul prin aer de parca era scobitoare scoasa din dinti, s-a si fortat disperat sa-i spuna ceva care incepea cu « musiu… » » dar domnu’ Fane ciopartise déjà lemnul pana sa-si formuleze ala gandul.

Strutztul mi-a spus ulterior ca daca ar fi facut el operatiunea asta i-ar fi luat toata dupa-amiaza, si-ar fi procurat materiale de protectie, casca, un costum in titan, si-ar fi luat adio de la prieteni ca nu se stie si apoi ar fi spus si-o mica rugaciune pentru sufletul lemnului. Dupa care l-ar fi rugat pe domnu’ Fane sa taie lemnul. Mda, cam asta ma gandeam si eu si fara sa-mi fi facut aceasta confesiune.

Pentru bucatarie am luat faianta alba lucioasa si una mai mica rosie (sa-i futem o dunga rosie pe mijloc ca stiti teoria mea ca tot ce e frumos are o dunga rosie). Am fi facut noi si alte modele cu fainata rosie lucioasa dar n-avem nici o idee de design pentru ca suntem niste cretini fara imaginatie. Daca ma puteti ajuta, nu ezitati !

Cam atat…azi-noapte am visat culoari de gresie, estrade, si ca terminam in fine lucrarile (fara sa ne omorim).

Visez la clipa cand vom fi instalati la noi in casuta, cu un pahar de Pina Colada, admirand dunga rosie…