luni, 10 octombrie 2011

La cumparaturi in Paris. Supermarketul, locul pierzaniei (de nervi !)


Mersul la cumparaturi de orice fel in acest oras e o aventura.
Daca va simtiti in dispozitie kamikaze, mergeti la cumparaturi in orasul luminilor.

La supermarket e o experienta deosebita : de obicei ajungi acolo sambata pe la un 11h pentru ca din pacate in restul timpului esti ocupat sa fii sclav pe plantatie ca sa ai cu ce plati aventura supermarketului.


Ajuns aici, incerci sa nu te enervezi chiar de la intrare, sa nu bagi in seama copiii care fac crize de isterie ca nu vor crema de vanilie ci crema de ciocolata, si ca atare in argumentare trebuie musai ori sa se aseze in drum si sa dea din picioare (de unde si expresia « a se da cu c**ul de pamant ») ori sa sara pe pantofii tai nou-nouti! In orice caz sa danseze polka pe bietii tai nervisori. La final ai chef sa-i cumperi tu porcariile alea de crème chocolat doar sa se potoleasca !


Trebuie de asemenea sa incerci sa nu bagi in seama babele care desi ar fi putut sa mearga la cumparaturi in ORICARE zi din saptamana, au ales fix sambata la ora la care tu constatai trist ca in frigider mai aveai un borcan cu doi castraveciori in el si niste alune ramase de la Revelion…plus bucata de cascaval de care nu te lasa inima sa te desparti de doua luni…

Aceste babute fac special sa consulte fiecare eticheta de pe fiecare produs cu ochelari prin care nu mai vad nimic de la al doilea razboi mondial.

Incerci sa ramai politicos si sa nu racnesti « misca-te o data, da-le dreacu de conopide ca tot culoarea aia o au si tot put cand le fierbi si in ciuda faptului ca le pipai de-o ora nu risca sa aiba orgasm imediat!!! »


Iti vezi deci de treaba ta, cu lista ta…te intrebi cum de jumatate de oras isi face cumparaturile la acelasi supermarket ca tine si la acceasi ora…te gandesti ca e o conspiratie a castraveciorilor din intregul hexagon !



In fine clipa mult asteptata, dupa ce ai facut aproximatov 48 de tururi sa gasesti nenorocitul ala de compot de visine care iti rupe acum cosul de cat e de greu si vei termina prin a-l abandona la casa…ajungi asadar la momentul platii.



La supermarket-urile din Paris ai cozi enorme de oameni care vor sa plateasca, si ce e cel mai ‘amuzant’ (intr-un mod ‘smuls-parul-din-cap-fir-cu-fir !’) este ca francezii, oameni creativi, au imaginat cate o casa de plata pentru fiecare categorie sociala. Ai asa :

- Casa pentru handicapati (clasic ! casiera de-aici de obicei isi face unghiile sau bifeaza anunturi interesante din mica publicitate…sau face bilute)

- Casa pentru cei care au pungile lor (cei care fac coada asta te privesc sfidator ca pe un biet amator. Citesti in privirea lor : ‘Fraere !!! o punga aveai de retinut si nici de asta n-ai fost in stare ! Ti-as zice ca ai capu-n traista dar n-are fi perfect adevarat! Hi, hi, hi ! »

- Casa pentru cei care au cartea de fidelitate a supermarketului (astia ai impresia ca fac exprès sa stea la coada, ca-si petrec ziua acolo sa-ti arate ca ei sunt fideli ! Scopul lor in viata e sa acumuleze puncte si sa cumpere untul cu doua centime mai ieftin decat tine, prostule !)

- Casa pentru cei ce vor sa li se livreze alimentele acasa (la casa asta ai femei disperate cu carucioare umplute ochi, dupa continutul cosului - 18 cutii de lapte ; 30 kile struguri ; 15 geluri de dus ; 20 pachete hartie igienica, etc. - le banuiesti sa aiba familii de 11 persoane minim, sau ca se pregatesc de razboi sau ca au amestecat laptele cu strugurii si cele 11 stomace n-au fost de acord…)


Si ai si alte case speciale, uit acum, raman foarte putine pentru oamenii de rand…eu prevad in viitorul apropiat aparitia urmatoarelor case, care de altfel ar fi foarte populare/populate :



- Casa divortatilor (cred de altfel ca s-au gandit dar ar fi fost mereu prea lunga si se crea haos)

- Casa piticilor chei (mare succes ! si cand s-ar aseza cate un pitic paros casiera i-ar urla ‘beeeeei, nu stii sa citesti ?! Care parte din ‘chel’ n-o pricepi ? Sau iti acopera parul si neuronul ala singuratic ? 'Al dreacu' pitic, credeai ca nu te vad? »)

- Casa celor care n-aveau ce face acasa si-au decis sa ne calce pe nervi de dimineata

- Casa celor cu copii isterici (mamele n-ar recunoaste dar in teorie ar fi o casa cu cozi fooooarte lungi ! Casierele ar numi-o intre ele 'coada isterica')



As sugera o casa pentru toti cei care detesta celelalte case, si asta cred ca ar avea cel mai mare succes dintre toate!

Acestea fiind zise, va las, trebuie sa ma odihnesc pentru sambata, simt ca borcanul de castraveciori s-a golit cu viteza luminii saptamana asta !!







3 comentarii:

  1. Cred ca iubesc Parisul tau. Seamana uimitor de mult cu al meu si pe masura ce il descopara ii gasesc tot mai multe "calitati". Cred ca am ceva material pentru povestile tale asa ca daca te intereseaza ma poti contacta pe mail (rd_diana@yahoo.com)
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt de acord cu anonim! "Calitatile" tale sunt extraorinare ptr povestea mea"Visele Parisului"

    RăspundețiȘtergere