Cu ocazia caderii toamnei (ca mi-am pierdut speranta in caderea regimului basist) mi-am dus viitorii socrii la Bucuresti. Cu strutz cu tot desigur.
Ciocnirea civilizatiilor pe taram mioritic…mama vorbea franceza mai mult in romana iar ei masacrau romana cu goggle translate in asa hal incat i-am implorat sa o tina pe franceza. Si mama si socrii sustineau dealtfel ca sunt vorbitori fluenti de engleza. La ei ‘vorbitori’ inseamna ca recunosc cuvinte gen ‘mother’, ‘water’, ‘food’ ; cu conditia ca toate aceste cuvinte sa nu se regaseasca in aceeasi fraza desigur !
Cel mai interesant e sa-i chiar pui sa vorbeasca intre ei in engleza si sa-i vezi cum- dupa diverse bâlbe, unele râraite, unele nu- dau vina unii pe ceilalati sustinand ca interlocutorul are nivel prea slab si mai bine (pentru armonia prieteniei) sa se tina fiecare de limba lui.
Pana aici nu era o noutate ca am asistat o data la un moment in care un englez o intreba pe strutzuloaica Do you speak English? si ea raspundea "Un petit peu" in franceza. Asa ca eram lamurita dinainte de cat de peu era petit-ul.
Mi-era insa teama cu mancarea, ca la noi mananci, nu te-ncurci ! Si la francezi e cu gustare, cu putintel, cu raffiné, cine a fost in Franta stie cum e petit-dejeuner-ul, mic spre inexistent, un croissant, o cafea si-un sut in cur daca mai ceri ceva.
Deci nu stiam exact ce priza va avea la public modelul de hranire romanesc (a.k.a bagatul in vene de sarmale si cozonaci).
Mi-era si frica sa nu zica ca vrem sa-i taiem ca pe gaini dupa ce urmau sa vada meniul.
Nici pe departe !
Au mancat de-au rupt !
In Franta e cu disciplina, v-am povestit ca se mananca intre 12h si 14h la pranz, nici inainte nici dupa, fix intre orele astea ca altfel strici ordinea lucrurilor.
Ei bine manca familia Strutz mic dejun la 9, pe la 11h gustau jumate de farfurie de snitzele (ca tocmai erau gata calde !), pe la 14h mamaliguta cu branza si tot asa pana seara. Si de fiecare data spunand (cu gura plina) ‘vai cat mancam, c’est pas possible !!’…si cu pas possible-ul asa basculau inainte.
I-am plimbat pe la Bran, la Casa Poporului (care e absolut maiestuoasa !! trebuie s-o vedeti daca ati ratat-o), prin centrul vechi, etc.
Trebuie sa va spun de la Bran, faza monumentala. In plina vizita la castel.
In spatele meu o familie de manelisti. Sau de parveniti, cum vreti. Fara pic de cultura, nu stiu exact ce cautau la Bran dar ma rog, e o tara libera. Ar fi cred interesant un sondaj deschis la iesirea din castel. Raspunsurile 'free style' ar fi material bun de comedie.
Asadar famila Sapca, cu doi copii care racneau intr-una, o mama fara autoritate care ii ‘educa’ pe un ton umil : ‘Mario, te rog nu mai sari draga asa…si da-i sabia si lui Ruddy ca va pocnesc de va ia mama dracilor’ (ati observat ca adesea ii cheama Mario pe copiii de cretini?)
In fine, suportasem toate astea cu stoicism.
Ajungem la camera Reginei Maria, un dormitor facut de arhitectul ceh Karel Liman (iar pentru necunoscatori regina era fascinata de decorat si nu lasa nimic la voia intamplari). In momentul patrunderii in camera o aud pe mama agitatilor dandu-si cu parerea despre cele vazute : « Pfff, niste calici !! Eu n-as fi facut asa !! »
A trebuit sa-mi ascund nasul in haina, asa de tare imi venea sa rad. Dupa asta mi-a venit sa plang...insa reactia ‘doamnei’ a fost atat de autentica ca a merit intrarea la Castel !
Din pacate nu i-am luat numarul de telefon pentru doritorii de sfaturi in design. Sau arhitectura, sunt convinsa ca se pricepea la orice!!
Am fost si la bowling, am concurat toti pentru ultimul loc, in final l-am obtinut eu, si ma si bucur pentru ca nu-mi place mediocritatea. Desigur toata lumea imi dadeau sfaturi, cum sa ma aplec, ce bila sa aleg, cum sa fac o pirueta dupa lansare, iar cand le venea randul adesea aveai impresia ca scopul era neatingerea niciunei popice.
La Casa Poporului n-am mai auzit enormitati pentru ca erau grupuri de straini, am picat pe ghidul englez, astfel ca strutztul le traducea ‘bilingvilor’ parinti in franceza iar eu mamei ii traduceam din engleza in romana. Traduceri express in engleza pentru fluentii in engleza. Logica de clasa I.
O Romanie, dulce partie!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu