Francezii: specimene anti-bricolage

Francezii (din generatia mea) n-o au cu mestereala prin casa. Daca vi s-a stricat ceva si aveti nevoie sa apelati la un muncitor francez o puteti lasa balta direct ca e mai sigur.

WC-ul care curge ? Puneti niste carpe pe dedesubt.

Aveti nevoie de pereti zugraviti ? Ganditi-va la tapet (pe care sa-l aplicati singuri)

Trebuie sa schimbati o aplica? Deja incercati sa explicati unui francez cum se leaga faza (iar pentru mine sa traduc chestia asta...mai bine ma apuc sa ma spanzur cu faza !!)

Si asa mai departe.

Aveti desigur varianta imigrantilor care va pot face treaba, insa va fi adesea prost facuta si pe bani foarte multi (pentru ca stiu si ei ca francezii au doua maini stangi si iubesc filosofia deci speculeaza!).

Asa de mare e problema cu lucrarile aici ca ma gandeam sa fac un business pe tema asta. Insa daca nimeresc peste muncitori prosti justitia functioneaza. Si parca n-as intra la mititica de-acum…as mai vrea cativa ani de WC curgator...

Pentru a va releva anti-talentul francez la mesterit va voi povesti spetza strutz. La mine acasa.

 Acum cateva luni aveam tablouri inramate de pus pe pereti (mai ales pentru a masca tapetul lipit prost).

In dorinta (balcanica !) de a-l lasa sa-si dovedeasca masculinitatea in fata mea (asa cum si eu imi dovedesc –o parte- din feminitate prin facut de ciorbe/ fripturi/ prajiturele, pus aspiratorul/bigudiurile si imperecheat de sosete), i-am vorbit strutztului despre ‘proiectul’ agatarii tablourilor…dupa care i-am privit lung si cu nostalgie manutele fragile de pianist pentru ca simteam ca era probabil ultima data cand le vedeam neinvinetite de ciocan.

Strutztul, foarte voluntar, mi-a spus ca nu e ‘nici o problema !’ si ca ii face ‘placere’ sa faca EL treaba asta ! (uneori chiar imi pare un om mare!)

Teoria ca teoria dar practica ne omoara !

Intai am facut (EU !) rost de un ciocan plus cuie, plus casca de protectie, plus manusi groase de scos tavile din cuptor- in scop de aparare, plus ‘Manualul-resuscitarii-rapide-a-celor-care-se-cred-mesteri-dar-nu-diferentiaza-o-piuneza-de-un-nasture’.
I-am indicat apoi locurile in care doream sa vad arta agatata si i-am sugerat (cu multa diplomatie) sa masoare distantele cat sa fie simetrie in partile laterale ale tabloului.

A masurat strutzul ochiometric vreo ora (cu o spranceana ridicata, sa se vada expertiza!), insa ii tot dadea cu virgula.

Mi-a cerut apoi un creion. I-am adus (dupa ce l-am cautat in bolul cu 358 de pixuri si creioane din care nu scrie nici unul fir-ar mama lor, dar nici moarta nu le-as arunca! Sigur aveti si voi un asemenea bol!).

Apoi a avut nevoie de scaun. L-am adus. Apoi ruleta. Am dat toata casa peste cap dar am gasit-o. Apoi o lampa ‘ca nu se vede- pour le nom de Dieu!!- nimic cu lumina asta chioara de la tine !!’. Am adus si veioza din dormitor (smulsa isteric din priza), incercand din rasputeri sa-mi pastrez calmul.

 Dupa ce-a frecat ruleta de-au luat-o dracii a calculat in fine distanta, a impartit la doi si a facut un semn pe perete. Dupa care a pierdut semnul, a luat-o din nou de la inceput, dupa care a pierdut ruleta, intre timp uitase evident cat calculase initial, a gasit ruleta, a frecat ruleta, dupa care m-a strigat sa ma puna sa caut semnul pe perete, am gasit unul, insa el gasise altul, dupa care ne-am aruncat invective si mi-a zis sa nu-l mai ‘supraveghez’ si sa-l las sa faca ‘treaba’.

In acest moment al povestii inca eram relativ respectuosi unul cu celalalt si aveam speranta la un viitor comun.

In fine momentul nemaipomenit al batutului cuielor in pereti.

Cu o mandrie de paun si cu creionul dupe ureche, strutztul si-a asezat pedant 3 cuie intre degete (om organizat, sa aiba totul la indemana, pai cand facem treaba, facem, nu ne jucam !!). Mi s-a parut curios pentru ca atatea cuie intre degete isi pun oamenii care stiu sa se serveasca de ele si sunt rapizi (si se gasesc de obicei pe vreun santier!!), ori la viteza strutztului si jumate de cui intre degete ar fi fost cam supraestimat (dar hai sa nu fiu carcotasa !)

Dupa fixarea primului cui cu mana urmat de prima lovitura am auzit un ‘putain de merdeeeee !’ urlat din rarunchi si am stiut ca si-a dat (in fine !) cu ciocanul peste delicatele degetele de pianist. Am venit intr-un suflet si i-am spus : ‘Vrei sa le bat eu in perete ? Ca am mai batut !’

Cand si-a intors privirea neagra inspre mine am inteles ca daca vroiam armonie trebuia sa dispar repede.

La a doua lovitura a scapat ciocanul si ca printr-o minune nu i-a aterizat pe picior. Insa mi-a zgariat parchetul, se stie de-acum pe unde-a trecut ‘mesterul strutz’.

Intr-un final a batut nenorocitul ala de cui si m-a strigat sa ii aduc tabloul. I l-am adus, l-am tinut, l-a agatat, dupa care ne-am indepartat putin sa vedem daca e simetrie in parti . In versiunea mea nu era- si nu e cu vreo 40 de cm fata de cealalta parte!- , in versiunea lui era perfect (ar fi si fugit sa se pupe in oglinda).
Am acceptat versiunea lui fara sa mai comentez ca doar e THE MAN ! (si nu sunt certareata).

Si asa a fost si cu urmatoarele 4 acuarele miniaturi care in teorie trebuiau sa faca un joc de vertical-orizontal si au facut un joc de talmes-balsmes. Acum spunem invitatilor ca ‘asa am vrut noi!'.

Cand totul a fost terminat am sarbatorit degetul rosu cu o bere si am facut pace (iar eu mi-am promis ca nu-l voi mai pune la treaba in casa niciodata)

A présent trebuie sa instalez un cuier in peretele din hol, care cuier se bate in perete si trebuie date gauri cu bormasina pentru montare. Desigur strutztul si mama lui s-au oferit  generos sa faca strutztul operatiunea asta (iar bormasina sa o cumpar eu, ca NE mai trebuie!). Cand am sugerat sa exerseze strutztul datul gaurilor mai intai pe peretii de la mama lui de-acasa aceasta a zis ca in cazul asta mai bine platesc pe cineva, cunoaste ea un polonez. Uite vezi, daca ne fortam un pic !! Cum cunoastem imediat lume !!

Asadar sa va fereasca sfantul sa puneti un francez la treaba in casa. Adica puteti, daca nu tineti la lucrurile voastre (si la viata lui !)