La vanzarile private

In Franta exista ceea ce se cheama ‘vanzari private’. Ce inseamna privée ? Adica esti invitat la lichidarea stocului colectiilor trecute la preturi reduse. E ca ‘editia limitata’ : limitata la fraierii care vor s-o cumpere. Exact asa e si cu vanzarile private.

Mie nu imi place shoppingul. Ati citit bine, detest mersul la cumparaturi dupa tzoale si gasesc ca la aceasta ocazie majoritatea femeilor depasesc cota de isterie admisa de conceptul insusi de femeie. Depasesc ele si cota de rabdare a partenerilor dar asta e alta poveste.

Nu am prietene cu care merg la cumparaturi si singura persoana pe care trebuie s-o suport intr-un magazin este mama. N-am alta solutie, m-a adus pe lume, s-a chinuit sa ma scoata, sange, peridurala, asta e, rezist stoic la taratul prin magazine si entuziasmul ei in fata oricarei trentze colorate. De curand insa am impus totusi o regula : merg doar la magazine unde au un scaun sau o bancuta pentru acompaniator.

O sa va intrebati cum fac pentru haine ? Am doua solutii : Internet (Slava geek-ilor ca au inventat asta !!) sau cele cumparate de maman (majoritatea datand din liceu ca n-am schimbat marimea).

Stiu e cam patetic mai ales ca nu ne mai potrivim la gusturi cam de cand am inceput sa ma exprim cu subiect si predicat insa e cel mai simplu si rapid.

Socul initial e mai greu, cand mi le arata, apoi ma obisnuiesc, e ca o relatie care nu merge, la inceput te stanjeneste, nu-ti place, apoi te resemnezi si te scalzi intr-o obisnuinta calaie (insa tzoalele, spre deosebire de relatii, fac gogoloashe cu vremea…)

Desigur toate astea ar fi fost prea simple : a trebuit sa dau peste probabil singurul barbat de pe planeta caruia ii place sa mearga la cumparaturi si sa aiba ezitari indelungi, intre modele, cusaturi, nuante de culori (Ex. strutz : « Preferi acest pulover in somon sau in banane ? »- Eu : « De astea portocalii zici ? Oricare mi-e egal, sa mearga la blugi ! »)

Insa strutztul si cu ma-sa (care are o firma de vanzare de haine) vor sa ma faca sa iubesc shoppingul, sa am un stil si sa-mi placa hainele. E ca si cand ai vrea sa inveti un pinguin sa joace poker. Si sa aiba un full la fiecare trei maini.

Prima lor impresie cand m-au cunoscut (mi-a povestit strutzul ulterior) a fost : « Foarte draguta dar ce era cu bluza aia lalaie in blugii aia demodati ?!» (stiind ca alesesem ce-aveam mai chic prin sifonier ca sa-i impresionez…)

Pe mine ma lasa rece oricum astfel de comentarii pentru ca sunt de parere ca fondul conteaza nu forma, daca esti curat si mirosi frumos si nu-ti iese o bucata de cur din pantaloni, esti bine.

Asa, revenind la vanzarile private : ieri am fost asadar cu soacra sa cumpere genti de la o mare firma pentru a le revinde apoi. Avea nevoie de mine ca sa putem lua mai multe si eventual sa-mi iau si eu « ca sunt preturi excelente ».

Ajungem, incepea la 10h. Am ajuns la 9h30, era déjà un codoi enorm de muieri care sprijineau peretii in fata noastra. De altfel am auzit ca la soldurile de la Zara e o ‘doamna’ care an de an doarme in fata magazinului cu o seara inainte pentru a putea intra prima (mi-o imaginez alergand apoi ca o potarniche in toate sensurile nestiind pe ce sa puna mana mai intai).

La vanzarile astea private un domn gay (musai ! pentru legitimitatea in explicatia produselor) te introduce in ‘studioul’ cu marfa pe rand, cate 5 (ca la gradinita cand trebuiau formate perechi de cate doi). Pe hol toate muierile discuta despre colectiile precedente, si modelele ale caror nume le cunosc ca si cand ar fi ale copiilor lor : ‘Da, anul trecut am luat un ‘Billlie’ dar anul asta caut un ‘Armand’…totul e codat, si doar ele intre ele STIU despre ce e vorba.

Atat le lipseste sa se bage cineva in fata lor: gen vreo femeie gravida sau cu copilul de doi ani de mana…de altfel ASTEA mame responsabile, lasa sa cunoasca plodul dinainte de a veni pe lume tendintele toamna-iarna !!
Cand sunt depasite la coada, femeile astea devin leoaice, rar mi-a fost dat sa vad atata agresivitate la cineva care nu era atacat fizic (eventual de Bruce Willis !!)

Bon, vine in fine si momentul mult asteptat al patrunderii in camera cu pricina, la ora 10h45…genti peste tot, pe pereti, pe jos, pe pervaze, intr-o incercare artistica cam rasuflata. Majoritatea semanau a desagi colorate. Preturile (reduse la peste 50% !) incepeau de la 200 de € pentru niste posete gen portofel in care cred ca incapeau monezi sau eventual centime, si se terminau la 600 de  € pentru modelele cele mai cautate, piele de python cu o dunga rosie peste (pentru ca evident, orice lucru din lume, nu este suficient de elegant pana nu i se f**e si-o dunga rosie !!)

Ei bine era bataie pe gentile astea, si le agatau femeile de gat sa nu le ia altcineva, ti se tinea drumul ca sa lasi vreo poseta, ar fi fost in stare de orice, viata lor depindea de gentile alea (trebuia sa ma fi uitat in ele, or fi fost umplute cu ceva pretios !)

Acum eu intamplator puteam fi acolo la 10h45 dar ma intreb daca femeile alea n-or munci. Sau ce fete or avea papagalii care sponsorizeaza astfel de capricii pentru micile isterice.

Evident eu in mai putin de un minut facusem turul, dupa care am impartit o canapea cu copilul de doi ani care mi-a aruncat o privire compatimitoare, ne-am inteles fara cuvinte.

La inceput am fost foarte flatata pentru ca soacra ma intreba ce cred de cate o geanta sau alta si de cate ori chiar aratam entuziasm fata de una (care imi placea sincer !) o vedeam cum merge sa o depuna  cat mai departe  de casa! M-am simtit ca la alegeri cand mi s-a spus ca votul meu conteaza…

Soacra a cumparat in final cateva genti (numai culori turbate “ca nu stii tu dar asa e moda!!”), iar eu i-am carat sacosele. Trecand prin coada compacta de la usa, fiecare femeie incerca sa vada ce-am luat, ba chiar m-au intrebat daca gentile erau ‘scumpe’.

Le-am raspuns ca depinde de cat le excita o dunga rosie.