Avem televizor!!

Ne-am luat televizor. Adica ni s-a facut cadou mai exact, de catre parintii strutztului, cu ocazia lui Mos Cracila.

M-am bucurat pentru ca inainte sufeream ca nu sunt si eu proprietara de nimic (in afara de cutitasele de unt in forma de reni…). Si desigur de curand bicicleta. Pe care m-am gandit s-o leg acum de televizor astfel incat sa am toata averea adunata. Sa nu se-ncurce hotii.

Bun, ne-am dus noi ieri inca de dimineata sa ne cumparam tembelizor (ce sa citim atatea carti, cultura e pentru fraeri, te-le-vi-zor !!!)

Ca orice treaba oarecum ingrata, am inceput cu o pauza.

 Ne-am dus intai la Trocadero (langa Tour Eiffel) ca ne-au tot amenintat prin ziare ca s-a facut piata de Craciun si patinoar si piste schiabile.

 Dati-mi voie sa va dezabuzez imediat in caz ca va faceati vise : deci piata de Craciun e reprezentata de niste tarabe unde se vand carnati cu varza si multe alte kitchuri din lumea mare (lampite, globuri de plastic, sutiene, turte dulci « facute in casa »- cum facute in casa ?! Ca doar n-are bucataria in sufragerie, nu sunt niciun facute-n casa, tot in bucatarie-s facute !)

Patinoarul avea 400 de m, adica cam cat buda vilei lui Becali imi imaginez, faci cateva aller-retoururi dar de fapt aller-urile se transforma prea repede in retour-uri. Plus ca media de varsta era cam de 4 ani. Deci nu ne-am dat nici pe patine.

Cat despre pista de ski, turnasera niste zapada artificiala pe langa fantana, si se dadeau plozii pe niste mini-pante (insa cu echipament inchiriat, nu asa oricum!! Adica, sigur, n-au zapada, dar au idei de scos bani de la parinti care cedeaza usor capriciilor copiilor). Era chiar trist de vazut cum se bucurau bietii copii de amarata aia de zapada artificiala.

Totul era un fals mai ceva ca sanii siliconati.

Bun, dupa asta ne-am dus sa mancam, am ales un restaurant in functie de coada de la intrare, am luat coada cea mai lunga gandindu-ne ca la cata lume asteapta va fi ‘ieftin si bun’ (ceea ce de fapt nici nu exista ! Exista insa spiritul gregar al omului, uitasem ca suntem cu toii oi).

Era scump si prost, servire lenta iar hamburgerului ii lipsea chifla. Am incercat sa aflu unde se pierduse chifla dar mi-a fost cam teama de privirea chelnerului asa ca am dat cu paine normala si mustar.

In fine 40 de € mai tarziu plecam sa ne alegem tembelizor.

Strutztul, destul de snobulet (mai ales pe banii parintilor !!) a ochit din prima un super televizor. 600 de coco. Zic : ‘aoleu, dar ce face, leagana copilul ?’…’Nu pisoias, uf, nu stii nimic, are 400 Hz si e 3D !’…’Hai nu spune ! si cum imi schimba mie viata elementele astea ?!’…’Pai cum cum ? Cu 400 Hz o sa avem o super imagine la jocuri pt Xbox iar 3D vom putea sa vedem filme cu imaginea pe noi’. Traducere : deci strutztul se va juca jocuri in disperare (a mea !!), iar filmele in 3D vor fi ca sa ne ia ameteala si sa ne doara nasul ca-s ochelarii prost facuti (dar mai ales sa ne rupem in figuri la prieteni ca avem 3D). Da, intr-adevar ies foarte castigata din toata povestea.

Zic ‘auzi, dar asta mai ieftin la 300 de euro nu-ti place ?’…’Pff porcaria aia cu 100 Hz, pisoias la jocuri e f importanta imaginea, intelegi ? Vine dragonul peste tine…una e sa-i dai doua scatoalce cu 100 Hz si alta e cu 400…cred ca nu realizezi finetea’…nu prea, dar vreau sa fim fericiti.

In final l-am luat pe cel de 600 de coco, cu o reducere de 100 ca aveau o carte de fidelitate strutzalaii. Ne-a spus vanzatorul si ca era ultimul model in stock (eu cred ca fusese si singurul !). Faza asta cu ‘ultimul din stock’ are darul de a-i bucura pe toti cumparatorii cretini din lumea asta : ‘Ba ce super afacere am facut, am luat ultimul rahat din raion ! L-am suflat de sub nas cuiva, hihihi !’

Dupa asta strutztul mi-a spus ca el vrea cadou de Craciun un joc (ce surpriza !), Skyrim pt cunoscutari. I-am luat asadar jocul si am purces cu televizorul la subtioara catre casa (am incercat sa evitam sa ne-o luam pe coaja ca de batut oricum nu ne batem –decat cu dragoni - si am fi alergat sensibil mai incet cu 20 de kile la subrat- nu, nu 20 de kile de par !).

Am ajuns in fine acasa. De-aici incepea distractia, montarea micutului. Dupa cum stiti, mini-tehnicus casei este dl strutz.

Asa ca s-a apucat sa tehniceasca, cuu mine in rolul de maestru- ajutor : ‘pisoias, tine tu televizorul putin in brate cat caut eu o patura sa-ntindem balamucul…’ si uite-ma cum am tinut de televior vreo 20 de minute pana a cautat strutztul paturica, surubelnita, a citit manualul de instalare in 3 limbi, s-a enervat ca nu intelegea si ca ‘tampitii astia scriu manuale de parca am fi toti electricieni !!’, iar eu INCA tineam de televizor…cand am fi putut sa-l lasam dracului in cutie in timpul tuturor acestor operatiuni !!

In final l-a montat, nu merg inca canalele pentru ca ne lipseste un cablu (de care desigur tot eu trebuie sa fac rost pentru ca abonamentul e pe numele meu deci trebuie sa sun firma de Internet).

Insa ne-am jucat la Kinect ping-pong, am dansat, am cantat dupa care ne-am uitat la un Dvd: ‘Discursul Regelui’.

Foarte bun film, iar Colin Firth genial in rol.

Concluzia strutztului dupa film: « Da, frumos filmul INSA de-acum inainte pisoias, nu mai vedem filme care nu au in ele macar unul din urmatoarele elemente :

-sange

-batai

-arme

-personaje cu puteri supranaturale

-macar o tzatza sau un cur »

Si cum avem televior de fite, toate astea desigur in 3D si la 400 Hz !!

Lasasem televizorul jos pentru poza :)

"Hmmm, taugh one!"

"I'm gonna nail this little bastard!"