Ce se face de 1 Decembrie la Peris ? Se sarbatoreste, bien entendu, ziua nationala a Romaniei.
Unde ? La Ambasada !
Anul asta n-am mai primit invitatie desi primesc de 7 ani incoace. Or avea vreo politica anti-mancai de cand cu criza asta, ca nici prietena mea Ilu n-a primit si stiu ca si ei ii place sa basculeze (in sensul elegant al cuvantului Ilule !)
Ei pana anul asta, ne adunam toti romanii la Ambasada (dar stiti ce-i aia toti ? Toti-toti pe care-i stiu in Franta de cand traiesc aici, erau acolo pe 1 decembrie, venea unul si din Elvetia special pt ocazie, o dadea dreacu de ciocolata si neutralitate si venea !!).
Cu ocazia zilei nationale a tarisoarei pe care-am parasit-o cu totii mai mult sau mai putin las in numele a ‘dar « dincolo » e ALTCEVA !!’ (care nu vrea sa-nsemne nimic in afara de a-i imbata de iluzii false pe nestiutori…), ne apuca in ziua asta un patriotism subit si-un dor de sarmale si mamaliga cum rar v-a fost dat sa vedeti.
Cara bietele duduile alea la platouri de sarmale de cred ca fac brandul lui Doroftei la sfarsitul serii.
Ne da si cu mamaliguta, cu tuica, vinul e cam prost, dar deh, cat sa bea pe saturate tot calicul !
Sunt inclusiv ambasadori, consuli, pui de secretari de ambasada ce vin insotiti de neveste imbracate adesea cu blana leopard din cap pana- n picioare, fardate cu tus negru si ruj rosu, un coc inalt tapat si cu niste genti-valiza Louis Vuitton sa se vada bunastarea (si –cred ele !- gustul) pe ele.
Tare curioasa sunt ce-or vorbi ele intre ele dar imi imaginez ca diseaca subiectul apartamentelor de fonction in arondismentului 8 (Champs-Elysées) sau 16 (Tours Eiffel).
Intre timp noi romanii frantuziti discutam in limba noastra hibrida : romana cu 60% cuvinte franceze macelarite in ceea ce se spera a fi tot romana dar nu e (va spun din experienta proprie). Numai romani frantuziti se pot intelege intre ei cu limba aia, am testat pe romani din Romania si nu prind tot (adica din 10 banalitati debitate rateaza 7, chiar nu-i rau pentru ei daca stai sa te gandesti)
Pe 1 decembrie ne dam si noi morometescian cu parerea despre ce ne spun apropiatii ca se intampla in tara (ex : « Al dreacu Basescu asta ma…da, clar ! Un cretin ! Si Boc ala bah…un pitic ! Da…si aia, aia inalta, Roberta Anastase aia de la Camera Deputatilor…da, se-mbraca de boala copiilor ! Da’ are plamani barem ! »).
Cam la asta se reduc discutiile de politica intre romanii din Paris (majoritatea ingineri ce-i drept ;)...
Tocmai de-aia mi s-a parut asa trist ca taman diaspora romana din Paris a decis rezultatul ultimelor alegeri…am auzit de-atatea ori pe-aici ‘votez cu Base ca e haios’ ca pur si simplu e nedrept sa avem vreun cuvant de spus despre cum sa traiasca compatriotii nostri de-acasa (care ei au curajul sa infrunte zi de zi Romania spre deosebire de noi). Dar oricum ce cred eu nu conteaza.
Insa zic ca mai bine o tinem pe sarmale.
Dupa ce ne ametesc cu mancarurile (e si salata de bœuf si oua umplute, o adevarata petrecere campeneasca) ne canta ori o formatie (ultima data era ‘Urma’) ori e vreun dans traditional (care pe mine astea ma emotioneaza de fiecare data).
Uneori avem parte si de vreun discurs sforaitor (care din pacate e spus la finalul serii cand suntem cu totii beti ranga deci nu pricepem nici ce am fi banuit ca n-am priceput)
La petrecerile astea mereu gasesc surse nesfarsite de umor, pacat ca nu voi merge anul asta. Anul trecut intalnisem un popa ortodox care se descoperise gay si artist si avea un vernisaj.
Probabil postul asta nu ma va impinge in fruntea lipstei pentru invitatiile viitoare la Ambasada (si simt eu asa ca tot un inginer se ocupa si de asta) dar asum!
Gata va las. Serbati frumos !
Traiasca Romania !!
incearca sa pui istorioarele tale in scena ceva in genul Bref de pe Canal plus ar fi excelent si inovativ pentru Romania :) t ar creste si audienta.
RăspundețiȘtergerePupi si numai bine. Si la multi ani binenteles.
Daca nu l cunosti inca ti l prezint pe Bref :http://www.canalplus.fr/c-divertissement/pid3848-c-bref.html
Nu zic ca cele spuse de tine nu se bazeaza pe ceva real, dar mie personal nu îmi sunt tocmai familiare. Sunt de mult timp în Franta, pot spune ca sunt multe tipuri de români la Paris, iar descrierea ta mi se pare o colectie de exagerari.
RăspundețiȘtergereDesigur, perceptia mea e subiectiva si admit posibilitatea ca unele din tipurile pomenite sa se întreteasa în tipologia pe care ne-ai creionat-o.
Probabil ai dreptate Cezar, insa nu e umorul tocmai exagerarea, ingrosarea anumitor trasaturi si intamplari?
RăspundețiȘtergere