La aeroport.

Toata lumea a fost confruntata candva cu acest flagel.

 La inceput, cand n-ai luat avionul de prea multe ori, ti se pare totul incantator, un miraj:  avioanele care se inalta, check-in-ul, zumzetul, lumea care vine, pleaca, vocile din microfon, etc.

Ei, dupa ce ai luat avionul de cateva zeci de ori toata povestea asta devine destul de greoaie si acorzi mai multa atentie la detalii.

In Franta, pe aeroportul care a fost inainte general, Charles de Gaulle, e foarte aparte.

In primul rand e un aeroport enorm, in 2010 a avut 58,164,612 de vizitatori.
Un trafic enorm care face ca in perioade foarte aglomerate (cum ar fi la Craciun) ai parte de un puhoi de lume care te calca pe bombeuri si mai ales pe nervi.

Cine e aceasta lume? Pai de toate pentru toate gusturile:

-tineri manageri dinamici cu business-uri foarte importante pe alte continente, si mai ales la Dubai (oricine care nu e fitecine se duce musai la Dubai!!). Eu asa recunosc adevaratii smecheri, se duc la Dubai dom'le!

-mafioti rusi (pe astia ii recunosti dupa cat e de bun costumul -adesea Gucci- si dupa cefe, zici ca asteapta sa fie taiati de sarbatori)

-pedofili grabiti spre Thailanda (pe astia ii detectezi dupa aspectul extrem de respectabil si miopia foarte avansata)

-englezi beti pulbere

-americani zgomotosi si obezi

-femei siliconate cu tocuri cui de 18 care se cred vedete porno (sau oricum arata asa)

- femei cu ochelari de soare care spera sa fie confundate cu agenti secreti (desi n-au nimic secret)

-Patapievici care se intoarce- la fel de antipatic- de la Institutul Francez Roman

si desigur

-copii racnitori ai caror mame ii 'calmeaza' cu faimosul 'potoleste-te Gigele!' (in loc de clasicul generatiei noastre 'copile, iti f#t una peste ochi de-ti zboara basca din cap si ai motiv sa plangi!')

In aeroport exista desigur restaurantele care au niste preturi de te ia raul de avion inainte sa te fi urcat in aeronava. Sa te apuce foamea in aeroport e ca si cum te-ar taia diareea intr-un tren personal catre Suceava: stii ca trebuie dar ai prefera sa rezisti...

O data ajunsi in aeroport, oamenii devin obsedati de shopping si duty free, ai impresia ca toata calatoria nu e decat un pretext ca sa intre in buticuri. Whiskey, parfumuri, pachete de ciocolata cu elice, toate astea sunt absolut NECESARE in ora de asteptare pana la imbarcare.

Anunturile la megafoane sunt foarte ne-ascultate, mai ales pentru ca in afara de limba lor, vorbitorii nu reusesc sa se exprime in alta limba decat a lor fara a-si introduce in prealabil prune in gura.
Insa din cand in cand, si mai ales in cazuri cand agentii de securitate au controlat cate o babuta in sutien pentru ascundere de dinamita, mai auzi si cate un anunt sugubat de genul: "Domnul Abdullah Djihad este rugat sa vina la tancul sau din zona G..."

Pentru rataciti si intarziati exista biroul de informatii de la care se poate afla de la doamne fardate strident ca informatia de care ai nevoie nu se afla din pacate in memoria computerului lor. Toate aceste evenimente se intampla desigur intr-o ambianta de neinlocuit: o lumina de neon care-ti prajeste si neuronul cu care ti-ai gasit cartea bancara sa platesti pentru toate porcariile de care n-aveai nevoie.

La Paris mai este o parte amuzanta pe care n-o gasesti ailleurs: cand ti-e lumea mai draga (si mai ales lumea de la destinatia unde trebuie sa ajungi) angajatii aeroportului decid sa faca greva.
Asa ca te trezesti ca dupa ce ai ajuns cu greu la aeroport si cu bratele lungite de bagaje in care cari parfumuri/ vinuri/ branze si restul clicheelor frantuzesti pe care le-asteapta rudili, trebuie ori sa astepti stoic ori sa iti faci un culcus pentru o noapte de 'distractie' in terminalul F.

Toti celor care au avut parte de aceste aventuri, si mai ales celor care urmeaza sa plece le urez sa se inarmeze cu rabdare, curaj si umor. Pentru ca aeroportul e intotdeauna o sursa nesecata de chiftelute!