Intai iti faci curaj, o anunti. Curatenia are un trailer, care apare cam cu o saptamana inainte ("Curatenia de Craciu! La tine acasa! Incepand de joi!").
De atunci incepi sa-ti anunti toti cunoscutii si mai ales pe cei implicati: 'Facem curateniA joi, sa nu-ti faci program'.
La Traviata daca luai bilete si nu era anuntata cu asa ecou zi de zi.
In fine ziua mult ne-asteptata. Te echipezi, ai costum special pentru curatenie, zici ca pleci in Cosmos. Pregatirile pentru curatenie dureaza proportional in intensitate emotionala cam cat curatenia insasi.
Toata lumea e mobilizata, sarcinile s-au impartit, si mereu speri ca unii vor avea mai mult zel (organizatorii mai ales) sa-ti mai ia din sarcini in ultimul moment.
Personal, cea pe care o detest cu pasiune este stergerea prafului de pe mobile. Cred ca e unul din motivele pentru care s-au scos bibelourile din randul elementelor (a se citi kitchurilor) de decor. Se saturasera gospodinele sa lustruiasca undita pescarului si cracul balerinei.
Bine de cand cu capitalismul am fost invadati de pitici de gradina, alta oroare (dar macar nu trebuie luat praful de pe ei)
Bun, echipati, incepem. Intai ordinea, balamucul trebuie sa devina frumos: haosul sa se transforme in ordine.
In tot acel balamuc, dai peste tot felul de chestii lizibile: carti sau ziare, semne de carte, etichete, felicitari scrise in clasa I catre bunica. Invariabil eu ma opresc sa le citesc, descopar tot ce n-am bagat de seama inainte, vai dar ce scriitura aleasa, ce emotie, dar ce capitol interesant, uite si articolul asta de ziar, era sa-l arunc fara sa-l studiez. Tstststs...
Dupa asta incepi sa dai pe rand peste poze (te uiti la ele nostalgic), bijuterii uitate (le admiri), haine aruncate (le probezi).
Inainte sa fi scos aspiratorul din cutie au trecut deja doua ore si esti gata obosit.
In fine te apuci de schimbatul lenjeriilor de pat. Pentru cei ce au pisica, schimbatul lenjeriilor e o lupta continua cu animalutul paros.
Scoti lenjeria veche, pisica e pe ea, pui cearseaful nou, pisica e sub el. Schimbi pernele, pisica e calare. Pisica este peste tot, mai ca-ti pare rau ca nu participa si ea la curatenie cu atata energie si prezenta.
Dupa ce-ai alergat pisica in toata casa si ai terminat prin a o scoate in curte/ balcon cu piftia, reusesti in fine sa schimbi asternuturile.
Esti obosit, iei o pauza, ori o cafeluta ori un schimb pe mess cu vreun amic in care-i spui in treacat ca 'faci curatenia de Craciun' ( a se citi: 'fraere, eu muncesc cat tu o freci pe mess!').
Te apuca insa repede remuscarile si te intorci la aspirator. Scaunele sunt pe dulap, fierul de calcat pe scaune, si descoperi sub pat si papucii de plaja pe care-i cauti nauc de anul trecut din iulie.
Dupa ce ai terminat si cu aspiratorul, esti mort. Insa mai urmeaza spalarea toaletelor si a baii si impodobirea bradului.
Mai iei o pauza, in care-ti plangi de mila si te uiti rapid la toalete spunand-ti ca parca nu-s chiar asa de murdare. Adica cele din Gara de Nord ar fi chiar invidioase pe viata WC-ului tau!
Dar cu curaj de gladiator, faci si pasul asta, freci dezgustat cu manusa in WC, si-ti promiti solemn ca niciodata nu vei mai amesteca muraturi cu lapte cate zile oi avea!
Au trecut 5 ore de cand te-ai apucat, geamurile le pastrezi pentru vizita anuala a parintilor (trebuie sa ii lasi sa se simta si ei utili ca nu le-au mai ramas multe placeri in viata).
Iti bagi piciorul in el de brad si te-ntrebi filozofic de ce nu se poate face si singur (cand erai mic il facea Mos Craciun, acum trebuie sa faci si treaba unui mit!!).
La final, blestemandu-ti zilele, iti spui ca ai facut atatia ani de scoala ca sa faci curatenie in timpul liber.
De la anul iti promiti sa investesti intr-o femeie de menaj orice-ar fi! (insa daca femeie de menaj e, post pe blog nu e!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu