joi, 28 aprilie 2011

Primul job

Scoala intrase in ritmul normal insa numai bursa de student nu erau suficienta, imi trebuia un mic job à côté

Romanii de la Nanterre m-au sfatuit sa iau cateva ore de baby-sitting dupa cursuri pentru a castiga bani suplimentari “de ciunga”.
 
Am gasit rapid la o familie de vietnamezi de nationalitate franceza. Aveam grija de Nha-ti Bui, o fetita interesanta de 8 ani. A durat un an jobul asta.
 
Nha-ti era un copil adorabil si cu umor, insa cleptomana. De cate ori ne opream in vreun magazin i se lipeau tot felul de lucruri de manute: agende, bilute colorate, mere, bonboane, cuie, piuneze, vederi cu femei goale. 

M-am prins tarziu ca fura, am remarcat intr-o zi productia crescanda de conserve de sardine din ghiozdan si m-am intrebat ce fel de ghiozdan e ala de cresc castraveciori in el…
 
M-a implorat sa n-o denunt mamei ei care se pare ca era destul de cruda si ar fi transformat-o pe Nha-ti insasi in sardine si castraveciori daca ar fi aflat…iar eu - pentru ca aveam 20 de ani- nu i-am spus.
 A fost o greseala copilareasca din partea mea insa m-a sensibilizat fetita…si oricum imi imaginez ca o fi observat ceva-ceva si madame Bui inainte sa primeasca pe I-phone poze cu Nha-ti langa dubita… 

Micuta vietnameza era o fetita cuminte si bine crescuta par ailleurs. Nu-i prea placea sa-mparta biscuitii cu mine, care eram lihnita de foame dupa cursuri si n-aveam nici bani…astfel ca incercam sa o influentez, sa-i spun ca o ingrasa, ca-s expirati, ca au cazut pe jos, doar-doar o lasa unul si pentru mine. N-a mers nici macar o data strategia asta, parca mai abitir inghitea tot! 

Francezii lasa intodeauna mancarea portionata perfect pentru copiii lor astfel ca baby-sitterul nu are ce manca la familiile la care lucreaza. A fost la fel si la familia de dupa si colege de ‘breasla’ imi povesteau acceasi varianta, totul e perfect portionat NUMAI pentru copii, poti lesina acolo sau vedea verde de foame, nu e nimic in plus de mancare.

Intr-o zi ma chemasera foarte de dimineata, m-am dus, si o data ajunsa in fata blocului am sunat la interfon. Tatal fetitei m-a intrebat cine e, i-am raspuns ‘Daniela’ si a raspuns: ‘D’accord!’ dupa care a deschis. 

La francezi pentru a zice ‘bine, ok’ se raspunde cu ‘d’accord’, dar eu nu stiam asta la inceput. Astfel ca mi s-a parut stupid sa-mi zica ca e de acord cu numele meu. Aveam chef sa-i spun: ‘Bei musiu Bui, cine te crezi? Mi se rupe daca esti de acord cu faptul ca ma cheama Daniela!! Ca si daca nu esti de acord tot Daniela o sa ma cheme!’
 
Nha-ti canta la pian. In fiecare zi trebuia sa veghez ca isi repeta les partitions cam 15-20 de minute.
Cum am urechea muzicala a unei capre bolnava de rujeola, habar n-aveam daca ce canta ea acolo era fals sau umanitatea putea deja preconiza un viitor Chopin versiunea galbuie.
Ii spuneam insa adesea ca e fals pentru ca sa repete mai mult si sa simt ca mi-am facut bine treaba.
 
Intr-o zi, comme à l’habitude, fetita repeta. La un moment dat aud ca masurile erau acompaniate de sughituri de plans. Astept cateva minute crezand ca asa e muzica- o fi ceva inovant, ca nu mai stii dreacu cu avangardismul asta in toate alea!-, in final, prin nu stiu ce minune, simt totusi ca sughiturile erau mult mai bariton decat melodia. Asa ca ma apropii sa vad ce se intampla…

Nha-ti mi-a dezvaluit atunci plangand ca detesta pianul, ca nu mai putea si nu mai avea chef sa continue. As fi vrut sa-i spun: ‘Bine puiule, dar cu piunezele furate n-ai nici o nisha de afacere profitabila…’ 

Am sfatuit-o insa sa ii spuna adevarul mamei ei, care sigur ar intelege, in ciuda faptului ca  facuse credit pe 20 de ani pentru un pian Pleyel…

Insa replica fetitei n-a intarziat sa vina si mi s-a parut geniala: ‘Ai innebunit? Cum sa-i spun ca nu mai vreau sa fac pian? M-ar da la vioara in cazul asta, si acolo trebuie sa stai in picioare!! Barem la pian stau jos…’
 
Nici nu stiam daca era de ras sau de plans insa logica era imbatabila. Nu i-am spus nimic mamei, si de-atunci am lasat-o mai libera pe Nha-ti in a hotari daca canta corect sau fals.


4 comentarii:

  1. am avut si eu in Trieste o experienta cu baby-sittingul, dar am lasat-o balta dupa 2-3 intalniri..ma obosea copilul acela mai mult decat orice alta munca..:)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea, nu ai invatat nimic in Romanica... trebuia s-o pui pe vietnameza sa fure pentru tine...Draga, Hai-fan Fan, uite ce cercei frumosi.. cred ca ti-ar sta bine cu ei... (voalat, malefic)

    RăspundețiȘtergere
  3. :)))) foarte funny povestea!
    @Radu Daaa, corect, trebuia sa-i spui sa bage in ghiozdan vreo doi pui la rotisor, un sandwich, ceva...

    RăspundețiȘtergere