Adica vroiam de fiecare data antren si dezmat si oamenii nu dansau si plecau acasa la ora 0h cu ultimul metrou (oameni cu salarii medii de 2500 de €…dar deh, taxiul nu e de ei...)
Asadar anul asta am facut o mica adunare familala (cu familie de-mprumut, a strutztului…).
Insa va pot povesti de anul trecut cand a fost cu dezmat . Asa de tare ca toata lumea mi-a vazut chilotii…o sa vedeti ‘gratie’ cui…
Asadar eram in salonul mare al familiei strutzulesti, muzica-antren (Snoop Dog ca eu nu ma-ncalzesc decat pe muzica de negri), dansam cativa ametiti (printre care eu si strutztul) si la un moment dat strutztul a vrut sa faca niste figuri cu mine cum a vazut el prin filme (in filme cu cascadori vreau sa zic… sau in filmele cu prosti ca eu dansatori asa ne-talentati n-am prea vazut in filme bune).
Asa ca m-a luat pe sus si-a vrut sa ma intoarca cat sa fac o pirueta ca la televizor insa dupa ce m-a azvarlit cu elan, in loc sa ma prinda gratios el mi-a dat drumul (de fapt mi-a dat un branci mai mult).
Asadar m-am invartit un pic in jurul meu si am cazut gramada ca un sac de cartofi. Si cel mai penibil, am aterizat cu zgaiberele-n sus…
Eram si eu imbracata frumos, cu rochita, tocuri, o domnisoara bine, ce mai…TOATA lumea de la petrecere mi-a vazut chilotii (noroc ca n-aveam gauri in ei ca la sosete!), plus ca m-am lovit la noada de m-a luat gaia…
Iar domnul strutz ce credeti ca a facut in acest timp ? A dansat ca o floare mai departe ca sa nu strice ‘ritmul’…m-am ridicat si eu cum am putut si el mi-a facut semn sa continuu sa dansez ca sa creada lumea ca « asa era » coregrafia !! (mari coregrafi, noooah, bine ca nu era ‘in coregrafie’ sa-mi smulga si parul din cap…)
Asadar anul asta am preferat calm, am invitat-o pe bunica, sa fiu sigura ca nu-i mai vin strutztului idei de coregrafii (sau daca-i vin s-o dea pe ma-sa mare cu capul de calorifer ca si-asa nu-i mai foloseste decat ca sa nu-i ploua-n gat…).
A fost o intrevedere pasnica, am inghitit ca animalele tot ce era pe masa iar la final am rupt masa ca n-am stiut s-o pliem cum trebuie. Zic eu ca a fost un bilant mai bun decat noada mea de anul trecut.
Insa am o poveste amuzanta cu alt an de ziua mea si cu o bunica. Era bunica lui varu-meu de data asta, si eram toti la masa la noi, la Bucuresti. Invitati o prietena de-a mea, mama, matusa-mea, varul si prietenul lui, Vlad .
Mancam noi, suflu in lumanari, tot tra-la-la-ul, insa ‘petrecerea’ cam lancezea. Asa ca ce ne-am gandit sa ne ducem la dans, in vreun club. Problema insa, Vlad avea vreo 17 ani si trebuia sa-ntrebe acasa. Asa ca-l suna pe ta-su :
‘-Tata, uite, sunt la ziua Danei, si ne gandeam sa mergem cu totii la dans…pai da, e si mama lui Bogdan (varu-meu), si mama Danei si…aaa (inghite-n sec)…aaa, bunica lui Bogdan…si ne gandeam sa ne ducem la discoteca…pauza…bietul Vlad incurcat…a, nu ma lasi sa ma duc…bine tata, multumesc, o seara buna’.
Noi am banuit ca nu l-a lasat pt ca a auzit ca vine si bunica lui Bogdan si si-o fi zis omul ca cu asa perversi mai bine nu-l lasa la discoteca, cine stie ce ganduri om avea cu bietul copil ?
Si uite asa se mai termina o aniversare de 'pomina'….
Mai cu 'dezmat' insa a fost aseara. Probabil universul imi cunoaste setea de deranj.
Ne-am petrecut seara la ‘fourrière’ (locul in care iti duce masina daca te-ai parcat prost - locul asta este un fel de trimisul la colt al adultilor).
Trebuie sa va spun ca eu si strutztul, cand vrem sa simtim adrenalina avem trei solutii : ori mergem la urgente, ori la comisariatul de politie ca ne terorizeaza maimutele din cartier, ori la fourrière.
Aseara ne ridicase (din nou!) troaca - pentru ca eram parcati pe un sfert de trecere de pietoni si dupa cum stiti pietonul clasic e obez deci n-are loc…
Asadar ne-am dus pe jos pe un frig de 0° pana la locul de recuperare al masinii.
Recunosti imediat locul pentru ca este in mijlocul soselei periferice si la intrare ai o poarta imensa ca de penitenciar pe care am numit-o expresiv ‘poarta loserilor’.
Ce e cel mai amuzant este ca o data intrat, trebuie sa stai la coada ca sa platesti. Este si aceasta o coada a loserilor, nu esti nici primul nici ultimul. Adica esti un loser mediocru, nici in asta n-ai reusit sa excelezi. Ce te mai miri apoi ca ti-a luat masina si ca stai la coada sa astepti sa versi contul de economii de-o viata?
Cat asteptam strutztul si-a dat seama ca si-a uitat hartiile de la masina acasa…ceea ce a facut toata situatia inca mai amuzanta. Iar ASTA ne-a diferentiat in topul loserilor. Adica am ajuns pe primele locuri subit!
As fi putut sa-ncerc sa-l seduc pe domnul de la casa insa imi curgeau mucii, aveam ochelari de Harry Potter iar puloverul imi acoperea aproape si gura…
Am incercat sa ma gandesc la ceva trist sa-mi dea lacrimile, si a chiar mers (m-am gandit la zilele cand am sedinta la ora 8 dimineata) si ne-a zis domnul sa-i aducem din masina asigurarea.
Dupa asta am facut un CEC de 136 de € plus o amenda de 36 de € (practic am platit cam cat face Twingo daca am fi atat de norocosi sa ne-o cumpere cineva –dar nici gratis n-o vrea nimeni !!)
Apoi am completat un formular prin care ne plangeam ca i-a spart les enjoliveurs (partile alea de plastic de pe cauciuc, traducerea literara la enjoliveur ar fi "infrumusetator"…desi la Twingo ar fi mai "enjoliveur" daca ar arunca-o in Sena).
Desigur ca sa ne ramburseze vreodata ceva pe plasticele alea trebuie sa aducem o hartie cu data la care a circulat prima data masina (e masina bunicii deci as zice prin 1945…)
Am plecat de-acolo cu cozile intre picioare, umiliti, cu buzunarele goale, infrigurati si morti de foame, am ajuns apoi in arondismentul 18 si am cautat vreo jumate de ora un loc de parcare (insa chiar si cele de pe trecerea de pietoni erau luate).
Cand ne pregateam resemnati sa comandam o pizza sa o mancam in masina, am gasit un loc. Aproape am plans de fericire…
In WK trebuia sa mergem la Chantilly dar nu ne mai ducem ca am cheltuit banii de distractie. Stam in Paris iar daca prindem un loc de parcare bun nu ne mai urnim din casa deloc !!
E o caricatura poza asta insa cam asa vor arata fourierele in curand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu