Al doilea drum la Luxemburg cu Alain a fost pentru un rendez-vous la banca plus un salon de joburi, unde firma noastra propune posturi sau ia relatii comerciale.
Asadar am plecat la drum la ora 6 dimineata.
Aveam intai RDV-ul la banca : ajungem la sediu, isi ia Alain geanta diplomat din care iesea, atentie…o bucata de chiloti!...bun, radem radem dar trebuia sa-i zic…si cum sa-i zic ‘Beeeei Alene, da-o dreacu ca nu mai semeni cu Delon nici la prenume….,mergem la banca taica nu la talcioc…ia chilotii si bagati-i in cur, sau pe cur, oricum ceva in legatura cu curul nu cu banca!!!’…i-am zis delicat Il y a quelque chose qui sort de ton sac…(iti iese ceva din geanta…). Iar el a zis: ‘Aoleu, da, bine ca mi-ai zis ca nu prea se face la banca...’ (da, nu prea, doar cei care vor sa se faca remarcati ajung cu chilotii la vedere dimineata)
RDV ok, nu si-a varsat cafeaua pe el, prin nu stiu ce minune…plecam…
Am mancat la un restaurant indian (unde Alain s-a mirata ca ii ia gura foc si m-a intrebat cam de 187 de ori daca mie nu, mie nu, mie nu?????) dupa care am mers la un hotel sa ne verificam mailul, netul nu mergea acolo (era un loc stiut de el desigur...).
Alain a certat femeia de servici ca nu merge Wifi si in ce lume traim…am aflat apoi ca doamna (pe langa ca era femeie de servici) era latino si nu vorbea franceza…
Bun, am plecat de-acolo cu coada intre picioare, alt RDV la banca (la Société Générale de data asta)…cu una de arata a vrajitoare, avea si negul clasic de pe nas!! Nu ne-a dat nimic de lucru in recrutare, insa cred ca daca ar fi avut macar un strop de umor s-ar fi distrat putin cu Alain...mi-a zis el dupa aia ca la un moment dat madama ii facuse avansuri...va dati seama in ce stare de NF avansata era saraca daca il gasea atragator pe Omul-Duda....
Se facuse 19h, trebuia sa mergem sa cinam la niste prieteni de-ai lui Alain care statau la granita cu Franta. Ajungem, aveau o casuta ca-n povesti, catel, pisica, doua gemene de 3 ani si-un bebe de 6 luni…era fericirea pe pamant, o armonie in casa aia…fetitele erau calare pe mine (mereu am avut succes la copii, probabil ca o compensatie a universului pt lipsa de succes la cei cu care as putea sa fac copii!! J)
Pe drum pana la aia il intreb pe Alain daca n-ar trebui sa luam flori si vin, zice ca nu, a luat el din Rusia caviar si vodka (merge des in Rusia pt ca are o iubita ucraineanca fosta top model….care desigur il iubeste pentru sufletul lui!)
Ajungem, deschide portbagajul…gol. La care isi aminteste ca pachetele le-a luat dar le-a uitat in fata usii de la intrare pentru ca era ocupat cu incuiatul yalei. Dupa ce mi-a vazut privirea a recunoscut ca e un imbecil, ne-am scuzat la oamenii aia…si am ajuns deci cu mainile goale (ca sa nu folosesc alta expresie vulgara dar extrem de adevarata!)
Eu trebuia sa fac o injectia (contra cheliei, voi reveni la acest subiect) si doamna gazda s-a oferit sa ma ajute, astfel ca la final eram asa prieteni ca le-am aratat si fesele ...)
Booon, plecam pe la 23h, sa mergem la hotel, ajungem pe la 23h30, nimeni la hotel (era un motel in camp de fapt, ca-n filmele de oroare)…am gasit o usita (a cainelui cred ca abia am incaput prin ea, insa mai era o usa dupa prima usa, si era incuiata). Am strigat noi, nimeni. Suna Alain la numarul de pe hartia imprimata de pe net (care arata de parca era scoasa din chiloti), raspunde unul adormit, ca cica ne-a asteptat dar acum e 23h30, au inchis. Deci desi camerele erau platite nu era permanenta.
Asa ca am plecat…am mers la Metz ca unde dreacu sa gasesti alt hotel la ora aia?...am ajuns acolo, am gasit un hotel unde era doar o camera…cu trei paturi, deci am luat fiecare cate un pat cat mai la distanta unul de altul…Alain s-a scuzat ca va sforai, ne-am scuzat amandoi in gand pt eventualele partzuri trase involuntar… si ne-am culcat.
A doua zi urma sa mergem la un salon cu toate societatile mari (pt contacte comerciale noi).
Imi zice Alain ca pune ceasul la 7 ca sa fim acolo la 9. Ok.
Next mornig, il aud fosnind in pat, il aud cum aluneca ca o floare pe marginea patului (floarea era o basina porcului), si aud un crack…urmat de un ‘putaaaiiin!!’ scrasnit cu pasiune printre dinti. Intreb ‘ce e?’ si imi comunica ca tocmai a calcat pe ochelari si i-a zdrobit…drept pt care i-am citit tot drumul diverse chestii de aproape….
Se duce el la baie, vorbea cu mine de pe WC si se auzea cate un ‘pleosc’ in apa fix cand imi spunea de cate un client important si cum il vom aborda…foarte prozaic momentul…oh coabitare!
Ma uit la ceas, 9. Hmm, zic ‘o fi fost obosit’. Ori ce-nteleg eu prin 7 la el 9 (totul e posibil cu Alain!). N-are nimic, imi zic, merg pe burta ca barem am ciupit doua ore de somn!
Ies din baie, ma-ntreaba cat am ceasul, ii zic ca 9. La care Alain: ‘Merdeeeee, am uitat ceasul pe ora Rusiei’…zic ‘Tot e bine ca nu l-ai uitat pe ora de New York’…
Si coboram ca borile la micul dejun.
Ajungem la salon, Alain n-avea chef sa caute loc de parcare asa ca si-a pus troaca pe trotuar, da’n pulea cum nu vezi decat in Romania…eu speriata, zic ‘ne-o ia si o sa cautam tren’ (si nu e tren acolo!!)
Alain f cool ‘cum sa ne-o ia ca toata politia e aici ca vine ambasadorul Luxemburgului si primarul si prefectul si nu ne-o pot lua’…asadar restul zilei din doua in doua ore m-am dus sa verific daca mai e masina…ca si Kramer, si Alain are o super bafta, nu ne-a ridicat-o, prin nu stiu ce miracol!
Cand sa intram, ne zice unul cu securitatea ca trebuie sa asteptam ca tocmai sunt somitatile mai sus menzionate (prefectul, ambasadaorul, etc) care intra si DUPA aia putem intra si noi. Dar ce te-ntelegi cu Alain? A dat din coate pana a ajuns in fata (eu dupa el, legati ca mucii) si ajuns acolo a intrat fix dupa ambasador care l-a simtit in spatele lui si a crezut ca e vreo persoana importanta, astfel ca s-a intors, a dat mana cu Alain si i-a zis ca el e ambasadorul. Si Alain i-a zis ca el e Alain. Dupa care toti cei din spatele ambasadorului s-au imbulzit sa dea mana cu Alain, crezand ca e vreo personalitate. Dupa care fotografii s-au imbulzit sa-l traga in poza pe ambasador cu Alain (nu m-as mira sa fi aparut in ‘Jurnalul de Luxembourg’)
Era o scena atat de tipica de filmele cu prosti (dar alea clasice !!!)
La salon Alain s-a agitat ca un coi intr-o caldare, s-a imprietenit cu toata lumea si la toti vroia sa le vanda ceva (si ce n-avea dar sa le vanda oricum)
Oamenii sunt destabilizati cand il cunosc, cred ca Alain isi bate joc de ei, insa cand realizeaza ca ASA e el (ca un copil de 5 ani dar de 1.90) incep sa-l placa cumva...
La intoarcere ne-am si oprit din drum sa traga Alain un pui de somn de-un sfert de ora, a dormit un sfert de ora in care-a si sforait, s-a trezit si-am plecat (se crede astronaut...)
Si gata, that’s all folks!
Asadar am plecat la drum la ora 6 dimineata.
Aveam intai RDV-ul la banca : ajungem la sediu, isi ia Alain geanta diplomat din care iesea, atentie…o bucata de chiloti!...bun, radem radem dar trebuia sa-i zic…si cum sa-i zic ‘Beeeei Alene, da-o dreacu ca nu mai semeni cu Delon nici la prenume….,mergem la banca taica nu la talcioc…ia chilotii si bagati-i in cur, sau pe cur, oricum ceva in legatura cu curul nu cu banca!!!’…i-am zis delicat Il y a quelque chose qui sort de ton sac…(iti iese ceva din geanta…). Iar el a zis: ‘Aoleu, da, bine ca mi-ai zis ca nu prea se face la banca...’ (da, nu prea, doar cei care vor sa se faca remarcati ajung cu chilotii la vedere dimineata)
RDV ok, nu si-a varsat cafeaua pe el, prin nu stiu ce minune…plecam…
Am mancat la un restaurant indian (unde Alain s-a mirata ca ii ia gura foc si m-a intrebat cam de 187 de ori daca mie nu, mie nu, mie nu?????) dupa care am mers la un hotel sa ne verificam mailul, netul nu mergea acolo (era un loc stiut de el desigur...).
Alain a certat femeia de servici ca nu merge Wifi si in ce lume traim…am aflat apoi ca doamna (pe langa ca era femeie de servici) era latino si nu vorbea franceza…
Bun, am plecat de-acolo cu coada intre picioare, alt RDV la banca (la Société Générale de data asta)…cu una de arata a vrajitoare, avea si negul clasic de pe nas!! Nu ne-a dat nimic de lucru in recrutare, insa cred ca daca ar fi avut macar un strop de umor s-ar fi distrat putin cu Alain...mi-a zis el dupa aia ca la un moment dat madama ii facuse avansuri...va dati seama in ce stare de NF avansata era saraca daca il gasea atragator pe Omul-Duda....
Se facuse 19h, trebuia sa mergem sa cinam la niste prieteni de-ai lui Alain care statau la granita cu Franta. Ajungem, aveau o casuta ca-n povesti, catel, pisica, doua gemene de 3 ani si-un bebe de 6 luni…era fericirea pe pamant, o armonie in casa aia…fetitele erau calare pe mine (mereu am avut succes la copii, probabil ca o compensatie a universului pt lipsa de succes la cei cu care as putea sa fac copii!! J)
Pe drum pana la aia il intreb pe Alain daca n-ar trebui sa luam flori si vin, zice ca nu, a luat el din Rusia caviar si vodka (merge des in Rusia pt ca are o iubita ucraineanca fosta top model….care desigur il iubeste pentru sufletul lui!)
Ajungem, deschide portbagajul…gol. La care isi aminteste ca pachetele le-a luat dar le-a uitat in fata usii de la intrare pentru ca era ocupat cu incuiatul yalei. Dupa ce mi-a vazut privirea a recunoscut ca e un imbecil, ne-am scuzat la oamenii aia…si am ajuns deci cu mainile goale (ca sa nu folosesc alta expresie vulgara dar extrem de adevarata!)
Eu trebuia sa fac o injectia (contra cheliei, voi reveni la acest subiect) si doamna gazda s-a oferit sa ma ajute, astfel ca la final eram asa prieteni ca le-am aratat si fesele ...)
Booon, plecam pe la 23h, sa mergem la hotel, ajungem pe la 23h30, nimeni la hotel (era un motel in camp de fapt, ca-n filmele de oroare)…am gasit o usita (a cainelui cred ca abia am incaput prin ea, insa mai era o usa dupa prima usa, si era incuiata). Am strigat noi, nimeni. Suna Alain la numarul de pe hartia imprimata de pe net (care arata de parca era scoasa din chiloti), raspunde unul adormit, ca cica ne-a asteptat dar acum e 23h30, au inchis. Deci desi camerele erau platite nu era permanenta.
Asa ca am plecat…am mers la Metz ca unde dreacu sa gasesti alt hotel la ora aia?...am ajuns acolo, am gasit un hotel unde era doar o camera…cu trei paturi, deci am luat fiecare cate un pat cat mai la distanta unul de altul…Alain s-a scuzat ca va sforai, ne-am scuzat amandoi in gand pt eventualele partzuri trase involuntar… si ne-am culcat.
A doua zi urma sa mergem la un salon cu toate societatile mari (pt contacte comerciale noi).
Imi zice Alain ca pune ceasul la 7 ca sa fim acolo la 9. Ok.
Next mornig, il aud fosnind in pat, il aud cum aluneca ca o floare pe marginea patului (floarea era o basina porcului), si aud un crack…urmat de un ‘putaaaiiin!!’ scrasnit cu pasiune printre dinti. Intreb ‘ce e?’ si imi comunica ca tocmai a calcat pe ochelari si i-a zdrobit…drept pt care i-am citit tot drumul diverse chestii de aproape….
Se duce el la baie, vorbea cu mine de pe WC si se auzea cate un ‘pleosc’ in apa fix cand imi spunea de cate un client important si cum il vom aborda…foarte prozaic momentul…oh coabitare!
Ma uit la ceas, 9. Hmm, zic ‘o fi fost obosit’. Ori ce-nteleg eu prin 7 la el 9 (totul e posibil cu Alain!). N-are nimic, imi zic, merg pe burta ca barem am ciupit doua ore de somn!
Ies din baie, ma-ntreaba cat am ceasul, ii zic ca 9. La care Alain: ‘Merdeeeee, am uitat ceasul pe ora Rusiei’…zic ‘Tot e bine ca nu l-ai uitat pe ora de New York’…
Si coboram ca borile la micul dejun.
Ajungem la salon, Alain n-avea chef sa caute loc de parcare asa ca si-a pus troaca pe trotuar, da’n pulea cum nu vezi decat in Romania…eu speriata, zic ‘ne-o ia si o sa cautam tren’ (si nu e tren acolo!!)
Alain f cool ‘cum sa ne-o ia ca toata politia e aici ca vine ambasadorul Luxemburgului si primarul si prefectul si nu ne-o pot lua’…asadar restul zilei din doua in doua ore m-am dus sa verific daca mai e masina…ca si Kramer, si Alain are o super bafta, nu ne-a ridicat-o, prin nu stiu ce miracol!
Cand sa intram, ne zice unul cu securitatea ca trebuie sa asteptam ca tocmai sunt somitatile mai sus menzionate (prefectul, ambasadaorul, etc) care intra si DUPA aia putem intra si noi. Dar ce te-ntelegi cu Alain? A dat din coate pana a ajuns in fata (eu dupa el, legati ca mucii) si ajuns acolo a intrat fix dupa ambasador care l-a simtit in spatele lui si a crezut ca e vreo persoana importanta, astfel ca s-a intors, a dat mana cu Alain si i-a zis ca el e ambasadorul. Si Alain i-a zis ca el e Alain. Dupa care toti cei din spatele ambasadorului s-au imbulzit sa dea mana cu Alain, crezand ca e vreo personalitate. Dupa care fotografii s-au imbulzit sa-l traga in poza pe ambasador cu Alain (nu m-as mira sa fi aparut in ‘Jurnalul de Luxembourg’)
Era o scena atat de tipica de filmele cu prosti (dar alea clasice !!!)
La salon Alain s-a agitat ca un coi intr-o caldare, s-a imprietenit cu toata lumea si la toti vroia sa le vanda ceva (si ce n-avea dar sa le vanda oricum)
Oamenii sunt destabilizati cand il cunosc, cred ca Alain isi bate joc de ei, insa cand realizeaza ca ASA e el (ca un copil de 5 ani dar de 1.90) incep sa-l placa cumva...
La intoarcere ne-am si oprit din drum sa traga Alain un pui de somn de-un sfert de ora, a dormit un sfert de ora in care-a si sforait, s-a trezit si-am plecat (se crede astronaut...)
Si gata, that’s all folks!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu