Madame Lortholary era frantuzoiaca cu radacini asiatice, obeza si cheala. Insa la telefon avea o voce de bomba sexy, iti imaginai cel putin o a doua Nicoleta Luciu, ar fi putut sa fie crainica la radio sau sa vanda vise cu vocea aia senzuala.
Din pacate era doar o baba frustrata care astepta un chirias precum un calau care-si asteapta victima.
Ii spun ‘baba’ nu pentru ca ar fi fost batrana la 63 ci pentru ca era atat de malefica incat si ‘decrepita’ ar fi un nume de alint.
Ca sa vedeti personajul, stiti vrajitoarele din desenele Disney, cocosate si cu neg pe nas? Ei pe langa baba mea alea trec drept zane bune!
Insa imi facea contract legal, aveam o camera intr-o casa de oameni, era o bucatarie comuna si mai ales avea dus!! (ceea ce devenise criteriul principal)
Baba cauta motiv de harta din orice, era mai nevorbita ca mine! Ne-am certat din prima seara pentru ca mi-a cazut galeria de perdea in cap si-am rugat-o sa o repare. Si ca replica la asta mi-a spus ca sunt o emmerdeuse (cacacioasa).
Toate insultele mi le adresa desigur cu apelativul dumneavoastra, francezii sunt foarte talentati in a ramane perfect politicosi cand te injura de mama sau cand aduc nesimtirea la cote maxime.
Nu eram sigura ca emmerdeuse era foarte urat si pana am cautat in dictionar cuvantul de radacina merde, emmerdeuse, imi luasem deja o insulta in dinti si nu mai puteam nici replica rapid…
Asta e una din partile frustrante intr-o limba straina, pana dai drumul cuvintelor de insulta dureaza, e cam ca o lupta intre un karatist si un muschiulos, karatistul are strategie, figuri, jing-tzon-tze, insa pana se pune in pozitia de lupta cu bratele crucis isi ia un pumn intre felinare. Ei in povestea asta baba era muschiulosul si eu cel cu felinarele cioburi...
Cu timpul insa am inceput sa-i raspund in romaneste la toate insultele, iar asta o scotea din minti, nu stia ea exact ce-i cu ‘M’nezeii ma-tii de baba puturoasa!’ dar pricepea ca nu-i urez tocmai sarbatori fericite.
Babei nu-i placea curatenia, cred ca avusese vreun conflict cu ea (Curatenia) inainte sa ajung eu si nu se mai frecventau. Era insa prietena buna cu Mizeria. Se trageau de sireturi ce mai, pentru ca era la baba o mizerie monstru si straturi de jeg cum nu vazusem decat in filmele de groaza. Iti trebuia masca de protectie daca te apuca vreo pofta masochista sa stergi. Gunoiul il lasa pana cand mergea singur. Ati vazut vreodata gunoi care urla ‘arunca-maaaaaaaaa!!!’. Eu da, la baba asta, daca vreti va arat.
Dintre malitiozitatile notabile pe care mi le-a facut in cei 4 ani cat am stat la ea, e una care merita mentionata.
Tot anul universitar 2005-2006 am facut seri in nocturna la Beaubourg la biblioteca cu prietena mea Anemona, voi face un post special à ce sujet. In orice caz eram acolo aproape zilnic (cand se putea in functie de baby-sitting) si weekendurile de la deschidere (11h) pana seara la 22h.
Intr-o seara reveneam de la biblioteca, hamesita. Ma si gandeam ca am numai o supa cu taitei la punga, totul inchis, si se auzea deja cum matele goale erau puse pe scandal. De pe drum incercam sa ma consolez, sa-mi spun ca e bine pt silueta, ca voi aprecia mai bine micul dejun de-a doua zi, etc.
Ajung la baba, imi deschide, mirosea a mancare dinauntru. Mi-au facut ochii stelute, ca la cartofori cand aud fasaitul jetoanelor la poker.
Dau sa ma duc inspre camera mea, ma interpeleaza baba: ‘Danielaaaa, va e foame?’, vaaaai, credeam ca n-am auzit bine.
Incerc sa-mi stapanesc bucuria si sa nu-i sar in brate cu un mare ‘daaaaa!!!!’ de parca m-ar cere strutzul de nevasta. Zic: ‘cam imi e ca vin de la biblioteca’.
Zice: ‘pai am gatit mancare asiatica, vous connaissez?’, zic: ‘Pai da cunosc, ca avem si-n Romania’.
Sta baba putin, zice: ‘Pai sa stiti Daniela, daca nu sunteti obisnuita n-o sa va placa, e foarte condimentata’.
Zic: ‘pai ma pot obisnui…si contra piperului dau cu apa…’ deja cu jumate de glas ca nu vroiam sa par o nemancata din Est.
Se uita baba la mine lung, lasa o pauza greoaie (in care eu asteptam startul sa ma pot arunca in voie pe chinezarii!), dupa care zice: ‘…de altfel sa stiti ca v-am intrebat doar pentru ca urma sa vedeti oalele cu mancare in bucatarie…’ (subinteles ‘nu am de gand sa va servesc cu nimic’). Si ranjeste o fasole galben-maronie la mine, sa ramana eleganta chipurile.
Am inghitit in sec si am ramas cu zambetul inghetat pe fata, paralizata, nu-mi venea sa cred ca dupa varsta de 6 ani se mai pot face asemenea cruzimi.
I-am spus frumos ca nu-i nici o problema si ca am niste supa ‘delicioasa!’ (n-ai fi gasit supa aia delicioasa nici daca ieseai din puscarie dupa 5 ani si mancasesi numai tarate…)
M-am dus in camera mea, sub soc...
Involuntar baba imi facuse un bine: imi taiase definitiv pofta de mancare pentru seara aia si amutise si matele guralive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu