Cei 4 ani la baba au fost un razboi rece in mic (baba fiind echivalentul URSS-ului, un urs chel si obez cum ar veni)
Pentru toate rautatile ei incercam si eu sa ma razbun cum puteam (adesea foarte pueril...)
De exemplu intr-o seara reveneam de la baby-sitting, sa fi fost ceasul 23h. Intru in casa, hop si baba, deschide usa la salon (care era strategic in fata usii de la intrare sa nu scape nici o basina- nici una fasaita macar!).
As fi preferat sa o sterg rapid inspre camera dar prea tarziu, ma striga deja. Ma opresc, o salut politicos. Imi spune ca ma roaga ca de-atunci inainte sa-mi scot pantofii la intrare pentru ca fac zgomot cu tocurile si deranjam vecinii (stateam la parter). Si ca este ilegal sa faci zgomot cu tocurile.
Eu amuzata ii spun: ‘ascultati, e distanta un metru jumate de la usa de la intrare la mine in camera, insa as vrea sa stiu unde scrie legea aia ca e interzis zgomotul de tocuri’. Imi zice iritata ca la primarie.
Zic: ‘A, pai atunci uitati cum facem: imi aratati si mie legea aia afisata la primarie, si va promit ca-mi voi scoate pantofii nu doar de la intrare, ci de la coltul strazii. Insa pana n-o vad pantofii raman in picioare.’
Desigur au apucat-o toti nervii si-a inceput sa ma injure in franceza si sa-mi spuna ca sunt insolente.
Atunci m-am dus in camera, am dat drumul la radio, l-am dat la maxim si am inceput sa alerg din camera pe culoar, inainte-inapoi. Si i-am strigat: ‘ASTA inseamna zgomot de tocuri!! Nu de alta, dar ca sa stiti pe viitor!!’
Intre noi fie vorba, uitandu-ma in urma realizez ca nici eu nu eram chiar intreaga la cap sa reactionez asa insa asta nu schimba faptul ca baba era o cretina in cautare de scandal continuu!
De fiecare data dupa cate o cearta violenta se mai potolea o vreme. Insa eu o uram cu pasiune pt cum ma teroriza (pe banii mei in plus!!).
Ma certa si pentru felul in care-mi intindeam rufele, de ce intind intai chilotii si APOI cearseafurile ca nu e bine. Mama mea nu m-a invatat cum trebuie?!
Ma trata drept anorexica, imi spunea ca de-aia n-am prieten, pentru ca cine ar vrea sa atinga un sac de oase…de altfel m-a traumatizat destul de tare cu asta si pana-n ziua de azi accept prost cand mi se spune ca sunt ‘prea slaba’.
Imi doream foarte tare sa-si rupa ceva sau sa i se intample ceva rau, adesea mi se pare ca raii in lumea asta nu sunt bine pedepsiti, parca numai bunii isi iau pedepse nemeritate…
Cred ca Universul m-a auzit pentru ca intr-o zi revenind acasa mi-a deschis si avea o mana in ghips, un ochi vanat si toata fata tumefiata.
Cazuse zabauca pe scari la Mcdonald’s si nu daduse drumul la hamburger sa se ajute cu mainile, astfel ca a cazut direct pe mecla. Altul si-ar fi rupt mai multe, insa baba cazuse pe moale, la atata grasime...
Nici macar n-am jubilat de bucurie, mi-a parut rau de ea…am intrebat-o insa daca hamburgerul patise ceva, am vrut sa vada ca ma interesez!
Insa i-am facut totusi o sicana care mi-a bucurat sufletul, din nou, extrem de infantil: intr-o zi i-am dus kilele de gunoi si mi-am blocat spatele din cauza greutatii…la intoarcere, nervoasa, am observat cum casa era ca dupa razboi, coji de usturoi pe jos, samburi, aragazul arata de parca ar fi vomitat pe el, mirosea a ghena in bucatarie...si ii facusem menajul cu cateva zile inainte.
Asa ca mi-am zis: ok, daca vrea distractie, distractie sa fie. It’s payback time baby! Asa ca am dat cu matura, dupa care am spalat pe jos in toata bucataria…cu buretele ei de vase. Si am tinut pumnii stransi sperand la o mica hepatita A sau macar o durere buna de burta (desi azi as opta pentru laxative, valoare sigura…)
Desigur nu exista justitie pe lume, astfel ca baba n-a avut nici pe dreacu, ba chiar i-o fi si intarit sistemul imunitar buretele ala, o duce foarte bine si acum, are un ficat in beton armat si inghite la porc de orice om normal ar fi fost ingropat de 3 ori pana acum (sau s-ar fi transformat el insusi in porc!).
Cred ca experienta la baba a fost oricum formatoare pentru ca à present apreciez curatenia, un camin linistit, uscatul rufelor in orice ordine vreau si desigur sunetul tocurilor pe parchet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu