vineri, 6 mai 2011

Betivul si Aicha

 
Intrerup putin ordinea cronologica a evenimentelor pentru a va povesti despre ce ni s-a intamplat aseara. Seara si noapte cu peripetii...
 
Personajele povestii sunt: eu- ma stiti, si strutzul, iubitul meu. De ce strutz? Va pun o poza sa-ntelegeti.  
                                           
 

Aseara au incercat sa-i sparga masina strutzului deci a trebuit sa mearga la comisariat sa faca reclamatie.
 
Are un Renault Twingo (stiu ce intrebare va vine direct dar nu, nu i-a dat-o gratis, chiar a dat bani pe caricatura aia – insa cred ca l-au convins cu garantia, in care ti se promite rau de masina garantat orice stomac ai avea!)
  
Stiti ca in Franta se munceste putin spre deloc iar francezilor nu le place munca (ci vacantele)...ei bine, nici hotilor nu le place sa munceasca…
Asadar s-au apucat sa-i sparga masina strutzului in scopul de a o fura insa n-au reusit decat sa forteze usa...dupa care au lasat-o balta...li s-o fi facut somnic in timpul operatiunii...
 
Oricum, strutzul a trebuit apoi sa faca coada doua ore la comisariat sa raporteze 'aproape-spargerea' pentru a fi rambursat de asigurare (sper sa nu-i ramburseze niste aproape-bani...)
 
Cum a ajuns tarziu si eram morti de oboseala (mai aveam si-o minerva sa-mi tina cervicalele- long story, v-o spun alta data), ne-am culcat repede.
 
Pe la 4 dimineata ne trezesc violent niste racnete de-afara...
Era unul beat, racnea 'Aicha, de ce m-ai parasit? Ce ma fac eu fara tine? Ai-ai-ai!!!'...tipa, plangea, sughita...totul la decibeli maximi, rasuna cartierul!
 
Asteptam noi chitic sa se potoleasca, cautam de unde s-o da volumul mai incet, nimic.
 
Eu am avut impulsul natural (si romanesc) de a arunca o punga cu apa sau niste rosii, insa m-a tinut strutzul, ca nu, ca vai saracul om l-a parasit, putina compasiune (pai daca o fi racnit asa si pe nervii ei, eu o-nteleg pe biata fata...)
A, si ca sa nu fac nimic ca apoi va stii betivul unde stau. Mi-e greu sa pricep cum va stii unde stau cand nu stie nici ce-i cu Aicha! Adica pe mine nu ma cunoaste deloc, pe Aicha o stia biblic si habar n-are de ea...
 
Tin sa mentionez ca betivul era negru. Ceea ce e o mare particularitate la Paris, pentru ca adesea negrii fiind musulmani, nu beau. E prima data cand vad un negru beat. Dar asta pentru ca stau in arondismentul 18, unde albii sunt mai rari decat caprele negre...(na, ca facui si-un joc de cuvinte involuntar!). Bine schimb comparatia sa nu ziceti ca-s rea: in 18 albii sunt mai rari decat virginele de 17 ani! Mai bine?  
 
In creierii noptii, cu ochii plini de vase sparte de sange, cu minerva care ma imobiliza (ca altfel faceam betivul terci in bataie, va-nchipuiti!), ma gandeam cat de rau ma uraste Universul: strada mea e extrem de lunga, are 3 kilometri si traverseaza 3 arondismente. Ei bine, individul ala nu se putea opri sa urle DECAT sub geamul meu.
 
Timpul trecea iar struztul, de obicei foarte calm, deja nu mai putea nici el: avea chef sa se duca pe geam si sa racneasca 'Hei, Aicha ta e bine, am facut-o posta cu verii mei!', l-am tinut eu de data asta...nu ca nu e puternic si n-ar fi reusit sa-l doboare...am incredere in el si stiu ca de cand s-a inventat fuga, e primul la bataie!

In final, cum  racnetele durau de 30 de minute si ne prelingeam pe langa geam de somn, am sunat politia. Ne-au zis sa asteptam ca vin...am fi sunat-o pe Aicha, dar panarama naibii umbla creanga!!

Dupa inca vreo 30 de minute, in care faceam aller-retour-uri din pat la geam, doar-doar om vedea ceva actiune, pumni impartiti, chestii, trestii,... a aparut si politia.

Eu cu strutzul am sarit simultan si ne-am bulucit pe geam ca doua tzatze sa vedem la justice en pratique!!
Am vazut-o. Cam cum si-au vazut romanii banii inapoi de la Caritas.

Doamna politista i-a spus domnului betiv (atentie, din masina coborand geamul! O doamna adevarata, nooooa!) sa nu mai planga ca e plina lumea da fumei!

Nu i-au facut nimic, l-au rugat sa nu mai urle (probabil or fi vazut ghitara si s-or fi gandit ca are omul inca nevoie de voce pentru acompaniament). Apoi s-au carat.
Betivul, om docil, a ascultat. A durat linistea cam 3 minute jumate (dar ce muzicalitate, a fost cea mai frumoasa liniste pe care-am ascultat-o vreodata!!)

Insa cred ca eroul nostru era ceva neam de felina ca va spun, cam atat dureaza linistea si cand ii spun pisicii mele sa se potoleasca cu zgariatul la usa...

Acuma eu ii inteleg si pe politisti, vroiau si ei ceva interesant, la 4 dimineata ce dreacu actiune cu un amarat care urla dupa o tuta? Nu era destul de challenging pentru ei.

Insa eu am invatat ceva din asta: mai bine-mi fac justitie singura. Ca eu pot lua si challenge-uri mai mici, nu-s pretentioasa. Adica o sa-mi procur un pistol cu aer comprimat si data viitoare trag direct...sa ma simt ca intr-un western pe strada mea! Ca si daca petrec o noapte in celula nu-i asa dramatic, macar stiu ca i-am dat motiv sa planga ex-ului lui Aicha, barem nu iroseste lacrimi degeaba...ca e criza! 




Un comentariu: